Guvernul norvegian şi-a exprimat susţinerea pentru serviciile sale de securitate, criticate din cauza reacţiei lente la atacurile comise, vineri de Anders Behring Breivik, în condiţiile în care autorităţile norvegiene se confruntă cu un val de critici din partea supravieţuitorilor şi a mass-media legate de timpul necesar poliţiei pentru a ajunge pe insula Utoeya unde au fost ucise 68 de persoane.
Un supravieţuitor al masacrului comis pe insulă a declarat că „poliţiei i-a trebuit un timp infinit” ca să răspundă, vineri, la apelurile de ajutor. Un altul a ţinut să precizeze că forţele de ordine le-au cerut riveranilor de la malul lacului să nu se apropie de insulă cu vaporul. Recomandare ce nu a fost urmată, astfel că zeci de tineri nu au putut fi salvaţi din infern.
Ministrul justiţiei, Knut Storberget, a salutat însă munca „fantastică” depusă de poliţia norvegiană care „şi-a îndeplinit extrem de bine misiunea sa”. În opinia lui, este foarte important totuşi să existe „o abordare deschisă şi critică a modului în care toţi actorii societăţii au reacţionat”.
Trimiterea unei unităţi de elită a poliţiei la locul masacrului era complicată în cele din urmă. Insula se găseşte la 40 de kilometri de locul exploziei bombei care devastase cu câteva ore înainte cartierul ministerial din centrul capitalei Oslo. Printre problemele raportate au fost incluse cea a echipajului, în concediu, al elicopterului de observaţie al poliţiei, pana de motor a unei ambarcaţiuni ce urma să îi transporte poliţiştii înarmaţi, precum şi supraîncărcarea unui alt vapor. Din aceste cauze, forţele de securitate care l-au prins pe Behring Breivik au ajuns pe insulă abia la ora 18.25, cu alte cuvinte la 47 de minute după cererea oficială de a se trimite întăriri, făcută de poliţia locală prost echipată.
„Sunt deschis oricăror discuţii posibile privind modul în care s-a desfăşurat acţiunea”, a declarat ministrul. Cu toate acestea, a adăugat el, „trebuie să spun că poliţia şi-a îndeplinit foarte bine misiunea inclusiv în ce priveşte aspectele criticate”.
Knut Storberget a admis totuşi „greşeala poliţiei de a nu fi acordat mai multă atenţie ameninţării reprezentate de extrema-dreaptă”.
Expert în probleme ale serviciilor secrete, Shashank Joshi de la Royal United Services Institute din Londra remarcă, la rândul său, că „mulţi, foarte mulţi indivizi sunt identificaţi în cursul acţiunilor desfăşurate de serviciile de informaţii, dar este practic imposibil să fie urmăriţi toţi”. El consideră că „resursele reduse” alocate pentru supravegherea extremei-drepte s-a adăugat lipsei generale de pregătire a europenilor pentru a face faţă atacurilor cu arme de foc. Þările UE sunt mai degrabă pregătite împotriva ameninţărilor cu bombe. „Este extrem de neobişnuit să fie vorba despre o maşină capcană încărcată cu explozibil la care să se adauge un masacru prin împuşcare”, subliniază el.
O oră pentru a interveni pe insula Utoeya reprezintă un timp destul de mare, este de acord Shashank Joshi, „însă pur şi simplu Oslo nu era pregătit pentru un astfel de eveniment”.
La rândul ei, directoarea serviciului norvegian de informaţii şi securitate internă (PST) explică de ce, în opinia sa, Anders Behring Breivik nu a fost depistat în cursul celor nouă luni de pregătire a atentatelor. Janne Kristiansen este de părere că acesta „era un lup singuratic pe care nici măcar societatea est-germană din timpul Stasi nu l-ar fi descoperit”. „Pentru a prinde astfel de indivizi, ar trebui să supraveghem pe toată lumea şi nu asta este societatea pe care o dorim. Aşa că astăzi suntem obligaţi să plătim preţul libertăţii”, a mai afirmat şefa PST.
