Dezastrul lăsat în urmă de inundaţiile din 14 septembrie 2024, de pe urma cărora au fost distruse aproape 7000 de gospodării din judeţul Galaţi, a mobilizat oameni din toate judeţele ţării să trimită ajutoare sau să vină la faţa locului să ajute fizic la scos nămolul din case şi din curţi.
Monitorul de Galaţi a relatat, din 14 septembrie şi până în prezent, în zeci de articole despre ajutoarele umane şi materiale venite spre localităţile afectate de inundaţii. Cu siguranţă nu am reuşit să cuprindem în articolele noastre sutele sau chiar miile de fapte bune care s-au făcut şi se mai fac încă pentru gălăţenii loviţi crunt de inundaţii, însă din ce în ce mai mulţi cititori ne scriu şi despre partea urâtă a faptelor bune, dacă se poate spune aşa.
Încă de la început dorim să subliniem că faptele care urmează să le relătăm nu trebuie să umbrească sub nicio formă faptele bune, donaţiile din suflet şi mobilizarea generală pentru ajutorarea celor deznădăjduiţi. Trebuie doar ca şi faptele bune să fie făcute cu atenţie, către cei care sunt atât de necăjiţi că nu au timp să stea pe la porţi şi să aştepte ajutoare, celor care au rămas fără nimic dar le este ruşină să ceară chiar şi un pahar cu apă, iar aceştia sunt mulţi şi nu trebuie ca ei să suporte tupeul celor câtorva cărora nu le mai ajunge căpătuiala.
Salvatorii au stat flâmânzi şi uzi până la 72 de ore
Primele relatări vizează chiar primele zile de după inundaţii, când pompierii, jandarmii, armata, poliţiştii au fost trimişi să salveze oamenii din casele pline de apă. Primele serii de salvatori ajunşi acolo au stat continuu şi câte 72 de ore. După o zi-două au început să sosească şi primele ajutoare constând în apă şi mâncare. Am aflat cu stupoare că mulţi dintre salvatori nu au primit atunci nici apă, nici mâncare şi stăteau în apă de zeci de ore salvând om după om. Un ceai cald sau o cafea deja era un vis irealizabil. Căci cei care au trimis primele ajutoare în prima săptămână nu s-au gândit o secundă şi la salvatorii aflaţi în teren de 2-3 zile neîntrerupt. Şefii lor, nici atât! Bineînţeles că cei care ne-au povestit au dorit să rămână sub protecţia anonimatului. Apoi au venit forţe proaspete din alte judeţe care s-au luptat şi se luptă şi acum cu nămolul lăsat în urmă de ape. Mulţi dintre ei sunt cazaţi în căminele studenţeşti. Pleacă dimineaţa şi se întorc seara târziu rupţi de muncă. Cât este ziulica de lungă abia de au timp să bea o cană cu apă şi aia dacă o primesc de la vreun suflet milostiv. Pe lângă sinistraţii recunoscători care le mulţumesc cu lacrimi în ochi, mai sunt şi unii care le strigă că sunt plătiţi din bani publici şi să muncească pentru ei că doar de aia plătesc taxe şi impozite la stat.
Ciorapi găuriţi şi rochii cu paiete donate pentru sinistraţi
Apoi au început să vină camioanele cu ajutoare strânse de la populaţie. Pe lângă lucruri multe şi bune, românii noştri au donat şi ciorapi găuriţi, lenjerie intimă purtată, pantofi cu tocuri cui, rochii cu paiete şi multe alte obiecte de îmbrăcăminte de care mai repede se pare că au vrut să scape decât să ajute nişte oameni care au rămas fără agoniseala de-o viaţă. Apoi au început să vină conserve, multe conserve şi doar conserve. S-au făcut tabere de sinistraţi în câmp, în care nu stă nimeni, căci e greu de ajuns, şi noaptea e frig şi umezeală. Ai noştri au început să se revolte amintindu-şi că atunci când a fost nevoie au găzduit refugiaţii de război din ţara vecină în case calde şi primitoare, în hoteluri şi pensiuni, iar alor noştri li s-au pus la dispoziţie corturi reci, în plin câmp. Şi au venit saltele. Dar oamenii nu aveau unde să le pună, căci camerele erau pline de apă şi nămol.
O primărie a raportat 56 de gospodării grav afectate când de fapt erau 5 sau 6 case inundate
Când s-a cerut primarilor localităţilor afectate să raporteze câte gospodării şi case au fost afectate, Primăria oraşului Bereşti a raportat 56 de locuinţe afectate, iar când comisia de evaluare a venit la faţa locului a constatat că de fapt era vorba doar de 5 case inundate. De altfel, un consilier local de la Bereşti a sunat la noi la redacţia şi ne-a spus că pe lista de ”sinistraţi” se regăseau rubedenii de-ale primarului şi în plus primarul ar urmări să se declare şi această localitate ca fiind calamitată ca să ascundă alte eşecuri. La polul opus, au fost localităţi care au avut doar 2-3 gospodării afectate în mai mică măsură, iar primarii de acolo au spus că nu le declară pentru că locuitorii s-au unit şi au ajutat pe cei afectaţi de inundaţii, iar ajutoarele venite din alte părţi mai bine să se ducă acolo unde a fost mult mai mare necazul.
Unii şi-au salvat vecinii alţii i-au sfidat!
Au fost mulţi eroi când apele au dat năvală. Este ştiut cazul în care o femeie şi-a salvat toţi vecinii adunându-i la ea în pod. Au fost tineri care i-au scos pe brațe pe bătrâni în ultimul moment şi chiar un tânăr surd salvat de căţel. Însă au apărut şi cazurile total opuse. S-au văzut situaţii în care pe o parte a drumului casele fuseseră inundate până aproape de streaşină, iar vecinii de peste drum nu au fost atinşi de viitură. Ei bine, cei de pe partea uscată se uitau la cei inundaţi fără să le întindă nici cea mai mică mână de ajutor pentru a curăţa namolul rămas după inundaţii sau a le veni în întâmpinare cu orice le-ar fi fost de folos.
O relatare extrem de ilustrativă este a unor voluntari veniţi în judeţul Galaţi cu ajutoare, care ne-a fost transmisă la redacţie, dar a fost postată şi pe reţelele de socializare (https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=8334750226638802&id=100003117228055&rdid=DbgX7hnJ5Vmlo1oy):
”Se pare ca noi am pierdut START-ul! Oameni buni, încep prin a vă mulţumi fiecăruia în parte pentru tot efortul depus şi pentru ce aţi oferit celor aflaţi în această cumpănă! Sunteţi minunaţi! Fac această postare în special pentru oamenii care nu au reuşit să ajungă pe teren, dar şi pentru cei care au fost şi nu au curaj să prezinte realitatea. Este adevarat, oamenii chiar se confruntă cu probleme grave, însă nu toţi!
Vineri am ajuns în câteva zone afectate cu un grup de 30 de persoane, pregătiţi să muncească atât la lopată, cât şi să împartă cele necesare. Menţionez ca sunt oameni care şi-au luat concediu, şi-au oprit activităţile din care efectiv trăiesc şi pun o pâine pe masă, doar ca să meargă să ajute!! Nu avem poze să vă arătăm, insa ştim sigur ce e în sufletele noastre după această experienţă. Va voi povesti pe scurt cum a decurs ziua.
De la început vreau să precizez ca au fost oameni corecţi, care au zis ce au primit deja şi ca nevoile mai sunt foarte mici, sau ca au deja saltele şi au nevoie doar de pături şi perne, ori haine pentru ca ale lor sunt numai noroi.
Însă, pe lângă această “mână” de oameni, au fost atâţia care ne-au rupt inima în două cu răutatea, lăcomia şi egoismul lor!
Oamenii ne tratau de parcă eram salahori, angajaţii lor cu ziua, obligaţi şi forţaţi să muncim pentru ei.
O doamnă ne-a minţit că este o bătrână la ea care nu mai are nimic, că ia luat apa tot, mergem să oferim cele necesare şi realizăm ca defapt era sora dânsei, care locuia cu ea intr-o gospodărie NEAFECTATĂ si pe care o ţinea închisă în beci, aceasta având probleme mintale..
O altă doamnă i-a pus pe băieţi să dea la lopată noroiul şi mâlul din casa bătrânească, ca mai apoi, după ce aceştia au terminat, să le spună ca ea oricum nu locuieşte acolo, ci în vila de lângă, care nu era afectata..
Oameni la colţuri de stradă care erau cu pungile de rafie în mâna, le încărcau, mergeau acasă şi le descărcau, apoi reveneau, spunând ca ei nu au primit nimic..
Un domn care venea şi cerea doar lucruri noi ca mai apoi, să le pună în vânzare la magazinul pe care îl deţinea.. Aici localnicii au venit şi ne-au transmis asta.
O prietenă îmi spune ca a mers cu un ceaun de mâncare printr-o comună de dimineaţă şi nu oferise decât 2 porţii de mâncare până la ora 12.
O altă prietenă îmi spune ca ziua a fost la o familie şi au dus cele necesare, iar seara mămica respectivă posta pe un grup ca ei nu au primit nicio sticlă de apă.
Mergeam la poartă să le oferim câte ceva şi efectiv ne întrebau dacă lucrurile sunt noi, dacă au etichete, dacă sunt sh-uri.
Oameni buni, nu vreau să generalizez, dar suntem atât de răi şi lacomi, încât de asta Dumnezeu ne mai ia şi tot ce avem, să ne trezim la realitate.. şi să învăţăm câte ceva, dar degeaba! Din cauza acestor oameni de care v-am povestit, ajutorul nu mai ajunge acolo unde chiar este nevoie, din păcate.
Sunt sigură ca dacă mergeam în zonele afectate luni-marti, când ajungeau foarte puţini oameni acolo, era binevenit ORICE!! Acum, ţinând cont de această mobilizare în masă a tuturor, oamenii acum sunt pe alese..
Când ajungi să alegi pătura cu etichetă înseamnă ca nu îţi e îndeajuns de frig!
Când ajungi să alegi felul de mâncare înseamnă ca nu îţi e îndeajuns de foame!
Când păcăleşti oamenii ca nu ai primit ajutor şi profiţi de bunătatea lor, Dumnezeu te vede!
Asta ne-a fost experienţa, dezamăgitoare raportată la naţia care suntem..
Vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut! Chiar dacă oamenii ne-au lăsat un gust amar, Dumnezeu ne-a urmărit paşii şi ştie ca noi am vrut să facem doar bine!
P. S. În această poză, ne aflam la postul de poliţie al unei comune afectate, 12 fete, unde am reuşit să mergem şi noi la baie după o zi întreagă de haos în care nimeni nu ne primea pe diferite pretexte.. noi fiind acolo să ajutăm şi să le dăm, nu să le luăm..”.
În continuare rămâne necazul celor care au rămas fără nimic, dar care nu vor primi şi nu vor fi ajutaţi pentru că îşi duc necazul discret, în tăcere, în lacrimi şi suferinţă, fără să ceară şi fără să se plângă! La ei trebuie să ajungă cu adevărat sprijinul celor darnici şi inimoşi! Sursa foto: Arhiepiscopia Dunării de Jos
