După ce parlamentul Crimeii a proclamat independenţa peninsulei şi a cerut oficial alipirea la Rusia, ce atitudine ar putea adopta Moscova?, se întreabă publicaţia franceză Le Nouvel Observateur, prezentând patru posibile scenarii de evoluţie a situaţiei.
Un prim scenariu ar fi ca Moscova să anexeze pur şi simplu peninsula. Duma de Stat a Rusiei va vota în 21 martie o lege care să permită anexarea unui nou teritoriu fără acordul ţării de origine. Prin adoptarea acestei legi, Moscova va putea face din Crimeea o nouă regiune rusă, după cum au cerut locuitorii acesteia, potrivit rezultatului referendumului de duminică. Un rezultat nerecunoscut, totuşi, de Kiev şi de comunitatea internaţională.
Pentru Vladimir Putin, avantajele unui asemenea scenariu ar fi acelea că liderul rus îşi va putea arăta astfel solidaritatea cu o regiune majoritar rusofonă. Această anexare îi va permite, de asemenea, să se afişeze ca un om puternic în faţa populaţiei ruse (implicarea sa în problemele ucrainene a făcut deja ca nivelul său de popularitate să se situeze în prezent la cel mai înalt nivel de după realegerea sa în 2012), dar şi în faţa comunităţii internaţionale, în condiţiile în care Rusia este izolată mai mult ca niciodată pe plan mondial.
Inconvenientele ar fi acelea că, pentru Moscova, deţinătoare a dreptului de veto în cadrul Consiliului de Securitate, riscul este limitat la sancţiuni regionale, în special americane şi europene. Washingtonul şi Bruxellesul au adoptat deja, luni, măsuri restrictive la adresa unor personalităţi ruse şi ucrainene, ca o consecinţă a organizării referendumului. Alte restricţii ar putea urma în caz de anexare.
Un al doilea scenariu ar fi anexarea teritoriului, însă fără să o validare juridică. Moscova ar putea să aleagă să-şi retragă proiectul de lege ce urmează să fie supus la vot la 21 martie sau — măsură puţin probabilă — să facă adoptată această lege de Duma de Stat, însă fără să o ratifice, pentru a menţine presiunile asupra Kievului şi a comunităţii internaţionale. Potrivit unor surse diplomatice franceze, acesta ar fi cel mai plauzibil scenariu.
Pentru Moscova, avantajele ar fi acelea că i-ar permite să valideze independenţa Crimeii, să o menţine sub aripa, sub protecţia sa. O anexare de facto care i-ar permite totodată să se adăpostească în faţa unor noi sancţiuni, menţinând totodată ameninţarea unei anexări de jure. O carte cu utilităţi multiple, pe care Moscova ar putea să o pună pe masă în diferite momente de negociere diplomatică.
Incovenientele unui asemenea scenariu ar fi acelea că acesta comportă un 'risc de imagine' pentru Vladimir Putin în faţa populaţiei ruse din Rusia şi Crimeea. Aceştia din urmă ar putea să se simtă abandonaţi, lăsaţi de izbelişte. Cu toate acestea, riscul este unul limitat, Moscova putând să compenseze foarte bine acest sentiment prin injecţii financiare în economia Crimeii.
Al treilea scenariu ar fi „continuarea cuceririi” Ucrainei. Indiferent care ar fi alegerea lui Vladimir Putin privind anexarea Crimeii, următoarea întrebare pentru Moscova este dacă să se oprească sau să-şi continue drumul. Trupele ruse au fost deja poziţionate pe teritoriul ucrainean în afara Crimeii, iar ameninţarea rusă la adresa regiunilor din estul şi sudul Ucrainei constituie motiv de mare frică pentru puterea ucraineană. Legaţi din punct de vedere economic de Rusia, rusofoni, dependenţi de oligarhii legaţi la rândul lor de Moscova, locuitorii din estul Ucrainei ar putea, potrivit unor clişee în vigoare, să se apropie „în mod natural” de fratele mai mare rus.
Dacă noua majoritate din parlamentul ucrainean, Rada Supremă, a comis eroarea, în primele sale zile de putere, să suspende legea privind limbile regionale, care permitea o folosire mai largă a limbii ruse în Ucraina, preşedintele ucrainean a înţeles repede că este vorba de un semnal prost trimis spre est, iar în final textul nu a fost ratificat, aminteşte Le Nouvel Observateur.
De asemenea, Kievul a lăsat să se înţeleagă că o lege a descentralizării care să permită mai multă autonomie pentru regiuni nu este preconizată. De fapt, un referendum precum cel organizat în Crimeea nu ar avea aceleaşi rezultate în regiunile din estul Ucrainei, unde sentimentul ucrainean există cu adevărat. În acest context, ar putea Moscova să „râvnească” şi la regiunile Doneţk şi Lugansk?
Avantajele ar fi că, încercând să anexeze regiunile din estul şi sudul Ucrainei, Moscova ar putea să-şi continue tentativa de a părea puternică în faţa ruşilor şi comunităţii internaţionale. Un asemenea scenariu ar împiedica de asemenea desfăşurarea, la 25 mai, de alegeri prezidenţiale în Ucraina, alegeri pe care Vladimir Putin le consideră ilegitime şi care ar pune de fapt capăt tranziţiei de putere, îndepărtând Moscova din jocul ucrainean.
Inconvenientele ar fi că acest scenariu este mult mai riscant la nivel internaţional pentru Moscova, care apare mult mai puţin legitimă în aceste regiuni decât în Crimeea, unde majoritatea populaţiei este de origine rusă. Un asemenea scenariu ar necesita mijloace net superioare din partea Rusiei şi ar fi mai puţin discret: în timp ce Moscova se străduieşte să trimită, de exemplu, trupe „ne-etichetate ca ruseşti” în Crimeea, cum ar putea ea să facă ca ai săi soldaţi să treacă şi în alte regiuni drept „miliţii de autoapărare”? În ceea ce priveşte rezultatul manevrei, acesta ar fi mult mai puţin sigur, deoarece, chiar dacă ucrainenii din est sunt ataşaţi de Rusia, nimic nu atestă că ei ar dori să-şi piardă independenţa în faţa Moscovei.
Al patrulea scenariu ar fi „semănarea discordiei” în restul Ucrainei. Moscova ar putea dori, în schimb, să-şi menţină rolul de „generator de probleme” în restul Ucrainei, susţinându-i pe pro-ruşi şi destabilizând astfel ţara. Într-adevăr, Rusia ar putea să finanţeze cu uşurinţă manifestaţiile împotriva puterii centrale, să influenţeze mass-media rusofone sau chiar să furnizeze arme şi muniţii pentru grupurile de militanţi pro-ruşi. Practici de la care Moscova nu se dă de obicei în lături.
Avantajele unui asemenea scenariu ar fi acest mod de acţiune, mai puţin costisitor, i-ar permite Moscovei să rămână în jocul ucrainean şi, în funcţie de intensitatea problemelor generate, să împiedice eventual desfăşurarea de alegeri prezidenţiale în 25 mai sau cel puţin să decredibilizeze rezultatele acestora. Inconvenientele ar fi că acest scenariu nu i-ar permite lui Vladimir Putin că adune laurii acţiunii sale, conchide publicaţia franceză.
