Cine a aşteptat şapte minuni de la cele mai industrializate şapte state ale lumii se va declara dezamăgit. Cine n-a aşteptat nimic de la summitul G7, a avut ceva de învăţat.
Există o tendinţă în Germania de a vrea să ştii totul şi de a evalua lucrurile în avans. Mai ales jurnaliştii germani se grăbesc să judece un eveniment încă înainte ca acesta să aibă loc. Summitul G7 a reprezentat un exemplu în acest sens. Reuniunea ar fi fost prea scumpă, prea ineficientă, organizată prost, situată în afara societăţii civile, îndepărtată de cetăţeni; în fine, argumentul major - fără Putin şi fără Rusia lui discuţiile ar fi fost fără sens. Cam pe această linie s-au plasat majoritatea relatărilor despre summitul de la castelul Elmau din Germania.
Cu toate acestea, realitatea i-a surprins pe observatori. Reuniunea s-a soldat cu rezultate concrete, care vor putea fi evaluate ulterior. În politica privind dezvoltarea există noi impulsuri, acorduri şi măsuri convenite: sprijin pentru fonduri de susţinere a protecţiei angajaţilor în ţările emergente.
Ajutorul poate să fie şi interesat
Combaterea sărăciei şi politica socială globală nu sunt doar expresia iubirii de oameni, ele pot servi şi unor interese proprii. Prin urmare, este în interesul tututor ca ţările musulmane emergente şi în curs de dezvoltare să fie stabilizate din punct de vedere social, pentru a nu mai oferi şanse islamismului. În plus, din ţări stabile cu baze economice solide nu mai vrea să plece nimeni în străinătate. Cine vorbeşte despre valori, trebuie să îşi facă publice şi interesele. Iar cine îşi reprezintă interesele, trebuie să o facă cu ajutorul unor principii şi valori.
Statele G7 au adoptat o linie comună şi în ceea ce priveşte protecţia climei. În parte, ele doar au repetat ceea ce se convenise deja anterior. Cele 7 state şi-au asumat însă şi anularea dependenţei economiei lor de carburanţi fosili încă în acest secol - un obiectiv nou din punct de vedere calitativ. Deja la sfârşitul anului, dacă la Paris se va redacta un nou tratat climatic, se va testa adevărata disponibilitate a celor şapte de a-şi implementa obligaţiile climatice asumate.
Toate acestea sunt promisiuni care trebuie puse în practică. Sunt schimbări de ordin politic de care vom auzi în curând, dacă cineva chiar vrea să le aplice. Dar, în primul rând, este vorba de rezultate. Cele şapte ţări industrializate au adoptat o poziţie comună şi faţă de Rusia şi politica de vecinătate agresivă a acestui stat. De la UE se aşteaptă să extindă la sfârşitul lui iunie sancţiunile impuse Rusiei.
Bătrânul Continent a decis agenda G7
Europa a dominat acest summit cum rar a mai făcut-o înainte. Doar o privire pe lista de participanţi arată cât de important este punctul de vedere al bătrânului continent: din nouă participanţi, şase reprezintă un stat membru al UE sau o instituţie comunitară. Multe teme europene s-au aflat pe agendă: criza datoriilor din zona euro, soarta Greciei, conflictul din estul Ucrainei, valul de refugiaţi din Marea Mediterană. Ultima a fost o temă care a interesat mai mult SUA, din considerente geostrategice, şi mai puţin pe celelalte două ţări non-europene - Canada şi Japonia.
