Rezistentă la criza financiară şi afişând o creştere impresionantă, China pare de nezdruncinat, dar şi ea s-ar putea confrunta cu grave probleme. Este opinia lui Jean-Luc Buchalet şi a lui Pierre Sabatier, coautori ai volumului „China, o bombă cu efect întârziat”. Jean-Luc Buchalet, de profesie inginer agronom şi cofondator al cabinetului de cercetare economică şi financiară PrimeView, explică într-un interviu acordat ziarului Le Point de ce creşterea economică din China nu este sănătoasă.
De treizeci de ani, China are o reuşită economică de excepţie, potrivit cercetătorului. „În istoria economică nu mai există un alt exemplu de creştere atât de susţinută şi atât de mult timp. Ea a fost în medie cu puţin mai mare de 10% şi chiar mai ridicată din 2001, odată cu intrarea în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC)”, adaugă acesta.
Buchalet trece în revistă momentele importante ale progresului economic din China, de la Revoluţia culturală, de după război, trecând prin anii 90 şi din 2001, când s-a înregistrat o explozie a investiţiilor. Contrar ideilor preconcepute, consumul final al gospodăriilor populaţiei nu a contribuit deloc la această creştere fenomenală, potrivit inginerului. „Este perioada în care întreprinderile străine îşi delocalizează producţia, investesc în China, practică transferuri de tehnologie şi îşi reexportă producţia în restul lumii. Ponderea Chinei în comerţul mondial trece de la 3-4 % la peste 11% în prezent, o creştere inedită în istorie”, precizează Buchalet.
Cu toate acestea, specialistul spune că acest model, care este o reuşită, va exploda. „În 2009, creşterea s-a prăbuşit peste tot în lume sub efectul crizei financiare, cu excepţia Chinei. Cum a reuşit să reziste atât de bine în timp ce Japonia a pierdut 8 puncte din PIB şi Germania, între 6 şi 7%? După o recesiune de două trimestre care a dus la închiderea uzinelor şi la tulburări sociale, guvernul s-a lansat cu frenezie în construirea de infrastructuri. În acest scop a apelat la bănci. În perioada 2007-2010, creditele acordate au crescut cu 70%! Acest val de creditări a afectat aproape 30% din PIB în 2009! Pierzând controlul asupra politicii sale monetare, China se confruntă cu supraîncălzirea economiei şi cu probleme de inflaţie. Rezultatul, dobânzile chineze sunt anormal de mici, ceea ce încurajează investiţii puţin sau deloc rentabile: toată lumea a început să investească şi să se împrumute, deoarece, în realitate, costul banilor este negativ, dat fiind inflaţia. Acest lucru generează bule”, afirmă Buchalet.
Principala şi cea mai gravă problemă este cea a imobiliarului
China face la fel cum a făcut Spania, care „a construit drumuri, poduri, aeroporturi, cu dobânzi în mod artificial joase şi cu subvenţii europene; a lăsat să se dezvolte o bulă imobiliară”. „În China, ponderea imobiliarului depăşeşte 15% din PIB faţă de 13% din PIB-ul spaniol în momentul de vârf al bulei. Adăugaţi la aceasta un sistem feudal corupt şi se obţine cea mai proastă gestionare a creditării din istorie. În 2011, sistemul bancar paralel, care s-a dezvoltat pentru finanţarea întreprinderilor private cărora băncile nu vor să le dea împrumuturi deoarece ele preferă să finanţeze întreprinderile publice, a reprezentat 45% din finanţarea economiei private. Autorităţile au devenit conştiente de supraîncălzirea în curs şi au încercat să o controleze, dar nu prin mijloacele tradiţionale ale politicii monetare care militează pentru o reapreciere a monedei. S-a mulţumit să limiteze din punct de vedere administrativ creditarea şi să mărească rezervele obligatorii ale băncilor”, spune specialistul.
De asemenea, se observă o inflaţie galopantă care afectează puterea de cumpărare a populaţiei. „În cursul ultimilor trei ani, ponderea consumului populaţiei în PIB a scăzut neîncetat. Chinezii nu dispun de mijloace ca să consume mai mult, din cauza unei distribuiri a bogăţiei care le este foarte defavorabilă: masa salarială nu reprezintă decât 47% din PIB în China faţă de 65-70% în ţările occidentale”, potrivit cercetătorului.
În contextul propagării revoluţiilor arabe, autorităţile chineze au luat unele măsuri, ca de exemplu creşterea substanţială a salariilor, în detrimentul unei industrii fragilizate. Multe întreprinderi private se confruntă cu mari dificultăţi de finanţare datorate unui sistem bancar tradiţional care nu prea vrea să le acorde credite. Consecinţa este o încetinire accelerată a producţiei industriale, potrivit inginerului.
Pentru reorientarea acestui model de creştere spre consumul intern, chinezii ar trebui să cheltuiască mai mult, dar şi guvernul ar trebui să aplice un sistem de protecţie socială mai amplu.
„Indicatorii economici arată că încetinirea creşterii se face deja simţită la începutul acestui an. Totuşi, într-un sistem fără contra-putere şi lipsit de transparenţă, va mai dura ceva timp până ce acest fenomen va fi perceput. Din cauza marasmului occidental, investitorii şi-au pus speranţele în formidabila creştere din ţările emergente. Conştientizarea dificultăţilor cu care se va confrunta China va fi brutală”, spune în concluzie Jean-Luc Buchalet.
