Un bărbat a fost operat de urgenţă la Spitalul Judeţean Galaţi, după ce şi-a băgat, accidental, un borcan de muştar de 400 de grame în fund. Cazul a fost făcut public de medicul chirurg Constantin Truş:
"Viaţa bate câteodată ceea ce vedem în filme sau citim în cărţi şi cred că acest lucru este cel mai frecvent întâlnit într-un spital de urgenţă.
Deşi m-am obişnuit de-a lungul anilor să văd toate tipurile de traume şi tragedii evitate la milimetru sau la secundă, ei bine, uneori te uiţi la pacient şi-ţi faci cruce de modul în care a ajuns în situaţia respectivă.
Povestirea de miercurea aceasta este despre un caz aparte, cu note tragi-comice în ciuda gravităţii sale.
Imaginaţi-vă, dragi cititori că sunteţi în pantofii ergonomici ai unui chirurg care a intrat în gardă şi care este chemat să preia un pacient cu dureri atroce în zona abdomenului inferior.
Vă duceţi într-un suflet să evaluaţi situaţia, staţi de vorbă cu pacientul care este roşu la faţă şi încercaţi să puneţi un diagnostic cât mai rapid cu putinţă pentru a putea acţiona mai departe.
Pacientul vă anunţă puţin jenat că şi-a băgat accidental un borcan de muştar de 400 de grame în fund. Care este reacţia dumneavoastră şi ce întrebări puneţi mai departe pacientului?
Ei bine, oricare ar fi fost aceasta, vă spun acum care ar fi întrebările rapide de pus pentru stabilirea gradului de pericol... din ce material este făcut borcanul? Dacă este din sticlă, mai este încă intact sau este cioburi? Are capac şi dacă da, din ce este făcut? Ce conţinea borcanul, era muştar sau era folosit ca recipient pentru ceva coroziv sau toxic?
Văzând că-l tratez cu toată seriozitatea şi că nu râd de păţania sa nefericită, pacientul s-a relaxat şi mi-a spus că a făcut un pariu cu cineva că poate să-şi introducă în anus un borcan gol de muştar, fără conţinut şi fără capac. L-am felicitat pentru câştigarea pariului, i-am spus că şi-a pus sănătatea în pericol şi l-am invitat să se întindă pentru a începe procedura de extragere a obiectului străin.
După o examinare atentă a obiectului am văzut că neinspiratul pacient reuşise să introducă borcanul cu gura în sus, către intestin, nelăsându-mi nici o margine de care să pot apuca obiectul cu vreun instrument. Totul aluneca de pe el ca de pe gheaţă şi în plus era şi bine lubrefiat… mult succes dom’ doctor să poţi extrage ceva.
La o examinare în profunzime văd, colac peste pupăză, fire de sânge semnificative.
“Fir-ar!”, mi-am spus în minte, “Stai să vezi că borcanul este spart!”.
Am informat pacientul că singura cale sigură de extragere rămâne operaţia, cioburile fiind extrem de periculoase în acest moment.
În timp record era pe masa de operaţie, deschis pe burtă şi un chirurg curios, adică subsemnatul, îl cotrobăia prin maţe după cioburi, suturând totodată nu mai puţin de cinci găuri la nivel colorectal. M-am uitat şi am verificat de câteva ori, borcanul era neciobit, marginea şi striaţiile filetului erau netede, teoria cioburilor nu se justifica, dar găurile spuneau altă poveste.
Într-un final, mi-am dat seama ce făcuse pacientul: în disperare de cauză şi din jena de a se prezenta la Urgenţe, omul improvizase un cârlig dintr-un fir metalic cu care încercase să-şi scoată singur “bucuria” din rect. În acest proces, tot ce a reuşit să facă a fost să-şi perforeze intestinul în mod repetat.
Operaţia a fost un succes, borcanul a fost extras, perforaţiile suturate iar pacientul a rămas cu un anus contra naturii care ulterior a fost reintegrat.
Eu? Deşi am văzut şi am extras multe obiecte băgate de pacienţi “la pariu” în orificiul anal, acest caz m-a lăsat din nefericire cu o aversiune cumplită la un anumit brand de muştar. Sper să-mi treacă în curând, nu de alta, dar muştarul respectiv chiar este bun.
În încheiere, aş dori să spun că aceste rânduri au fost scrise fără a judeca în nici un fel acţiunile pe care le fac unii oameni “la pariu” sau în focul pasiunii. Aş dori totuşi să recomand evitarea oricărui obiect din sticlă sau care se poate sparge. Spre deosebire de cazul descris mai sus, urmările pot fi devastatoare şi pot provoca sechele permanente cu care nu este de glumă.
Multă sănătate vă doresc!".