Una dintre cele mai vechi sărbători creştine este Înălţarea Sfintei Cruci. Creştinii ortodocşi ţin post aspru în această zi, la fel ca şi pe 29 august, când sărbătoresc Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Astăzi creştinii comemorează două evenimente: găsirea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, de către Elena împărăteasa, mama lui Constantin cel Mare şi înălţarea ei solemnă în văzul tuturor de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335, şi readucerea lemnului Sfintei Cruci de la perşi, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Există credinţa că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, plantele şi reptilele. În zonele viticole, această sărbătoare marchează începutul culesului viilor. Mai există încă obiceiul ca în aceste zone viticole preotul să vină să sfinţească locul unde vor fi aşazate butoaiele cu vin. În credinţa românilor, strugurii de la ultimul butuc de vie nu se culeg niciodată, fiind lăsaţi prinos lui Dumnezeu şi păsărilor cerului, aceştia fiind numiţi "Strugurii lui Dumnezeu". În Ziua Crucii nu se lucrează pe câmp sau în casă, pentru a nu atrage primejdii. Nu se consumă alimente sau sâmburi care au forma unei cruci. Tot în această zi se fac şi predicţii meteo: dacă tună de Ziua Crucii, toamna va fi lungă; dacă încep să plece cocorii, timpul se va răci în curând; dacă se coc călinele, va fi iarnă timpurie; dacă ciorile încep să chirăie, va cădea bruma.
De Ziua Crucii se fac şi pomeni pentru cei adormiţi. În ulcele noi se toarnă apă rece de izvor, lapte sau miere, iar deasupra se aşază un colac sau un covrig. Pomana este oferită copiilor şi nevoiaşilor, însoţită de o lumânare şi un cuvânt bun.
