Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştinii ortodocşi şi în mod normal în această perioadă a anului gerul era atât de năpraznic încât e împământenită expresia „gerul Bobotezei”. În acest an, însă, timpul a fost neaşteptat de bland, vremea fiind mai degrabă primăvăratică. De aceea, tecucenii au întâmpinat marea sărbătoare în număr mai mare ca de obicei, venind în alai la biserică „însoţiţi” de nelipsitele recipiente cu care urmau să ducă Agheasma mare spre case, pentru ajutor şi curăţire.
Timpul primăvăratic nu a „înghesuit” creştinii în locaşurile de cult, foarte mulţi tecuceni preferând să aştepte sfârşitul sluujbei în faţa bisericilor, sub mângâierea vântului primăvăratic, pentru ca abia mai apoi să se îmbulzească, în mod „tradiţional”, pentru a obţine licoarea sfântă. În apropierea Bisericii Sf. Constantin şi Elena a fost amplasată şi o ambulantă, astfel încât victimele „credinţei” să poată fi ajutate în timp optim. Nu a fost cazul intervenţiei medicilor, însă foarte mulţi creştini, în mare parte de vârsta a doua, au ieşit destul de ciufuliţi din mulţime. Cum credinţa, în ultimul timp, este împărtăşită de cei „puternici”, multe bătrânele dotate cu găleţi sau cofere au rămas fără agheasmă deoarece o serie de tineri mai iuţi de mână au sustras apa sfinţită şi au abandonat apoi recipientele, spre disperarea bătrânelelor, nevoită să aştepte la coadă pentru a lua agheasmă.
În ceea ce priveşte aruncarea crucii în apa unui râu, nu a fost cazul, având în vedere faptul că „Bârladul” este până la genunchi şi temerarii ar fi riscat mai degrabă să facă o baie în nămol, fără a avea prilejul să înoate pentru a pune mâna pe cruce. Cei răbdători, care nu s-au înghesuit în multime pentru a obţine apa sfinţită, au avut parte, ceva mai târziu, de agheasmă la discreţie …însă nu şi de tradiţionala îmbulzeală.
