România produce, anual, zeci de mii de avocaţi, ingineri, dar şi specialişti în comunicare care ajung să „profeseze” la domiciliu, în fotoliu, cu telecomanda în mână, având calitatea de şomer. Mulţi dintre tinerii din ţara noastră trec prin liceu ca gâsca prin apă, termină cele 12 clase, dar nici măcar nu ştiu să se exprime corect, verbal sau în scris, din punct de vedere gramatical. Cu toate astea, facultăţile ignoră aceste aspecte, aşa cum ignoră şi faptul că tinerii au extrem de multe probleme la capitolul cunoştinţe dobândite. În cazul multora dintre aceştia, bagajul cunoştinţelor coincide cu cel al unui absolvent de nota 7 de numai opt clase. Politicienii nu dau doi bani pe sistemul de învăţământ, nu se agită să pună la punct o reformă în educaţie, aşa cum nu se agită pentru ca România să se dezvolte din punct de vedere economic, să atragă investitori şi să se creeze, astfel, locuri de muncă. La rândul lor, cele mai multe dintre facultăţi îşi fac de cap, transformând în studenţi tineri, care nu sunt preocupaţi de studiu ori de o carieră, în adevăratul sens al cuvântului, pentru care studiile superioare reprezintă, eventual, doar un moft. Cu bani, în România, poţi urma oricâte instituţii de învăţământ superior doreşti. Poţi deveni, pe hârtie, şi inginer şi avocat şi tot ce îţi tună ţie prin cap, resurse financiare să ai. Zeci de mii de absolvenţi reuşesc, în fiecare an, doar să îngroaşe rândurile şomerilor din judeţele ţării, iar, în cazurile fericite, să îşi găsească de lucru în alte domenii decât cele pentru care au învăţat ani buni în amfiteatrele universităţilor. Cotidianul „Gândul” a titrat ieri: „ROMÂNIA ÎNVAÞÃ HAOTIC ŞI MUNCEŞTE PROST: 80 la sută dintre absolvenţi profesează în alte domenii decât cele în care s-au pregătit”. Faptul că 80% dintre absolvenţi activează în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit nu este cea mai mare problemă, însă. Cea mai mare nenorocire a absolvenţilor de învăţământ preuniversitar sau universitar este lipsa locurilor de muncă. Există nenumăraţi tineri în România care nu au posibilitatea să activeze în domenii precum inginerie sau avocatură şi ajung să lucreze ca ospătari, vânzători sau şoferi pe maşini de cărat marfă, lucrând pe 800-1.000 de lei pe lună, bani ce nu le ajung, în niciun caz, pentru a duce un trai decent ori pentru a-şi întemeia o familie. Anul trecut, şcoala românească a scos 44.233 de absolvenţi specializaţi în studii juridice, 6.030 în studii politice şi administrative şi 2.000 în jurnalism şi ştiinţele comunicării. Aproape niciunul nu-şi va găsi un job concurând cinstit pe piaţa muncii, spun specialiştii în resurse umane, contactaţi de către jurnalişti. Fără niciun fel de corelare cu piaţa muncii, fabricile de diplome scot anual, pe bandă rulantă, generaţii de absolvenţi care sunt obligaţi să se ”califice la locul de muncă”, dacă chiar vor să aibă un job. Toate astea, în timp ce politicienii noştri sunt preocupaţi să-şi dea la gioale sau să facă averi, ignorând problemele stringente ale poporului român.
