Dacă nu am fi asaltaţi, la fiecare pas, de figuri prăfuite (unele, încă în mare vogă), nici că am conştientiza că s-a dat startul campaniei electorale. Din păcate pentru gălăţeni, dar din fericire pentru aspiranţii la un fotoliu de senator ori de deputat, candidaţii din municipiul Galaţi au ales, şi de această dată, să se axeze pe zâmbete photoshopate, pe panouri, bannere, pliante, mash-uri însoţite de mesaje atât de banale, şterse şi lipsite de culoare încât te trimit direct la culcare. Candidaţii noştri au ales să se călărească pe stâlpi, să se îmbulzească pe firele de înaltă tensiune, prin pieţe ori prin străzile din cartiere – unele, demne de Evul Mediu – în detrimentul unor confruntări directe pe proiecte, programe şi idei. Este adevărat că, dacă nu ai, practic, nimic coerent, concret şi la obiect de spus ori de arătat, eşti infinit mai avantajat dacă optezi pentru a-ţi bumbăci bine figura cu lipici pe toate „gardurile”. Cel puţin, aşa nu rişti să fii huiduit, tras la răspundere, nu rişti nici să-ţi fie deranjat auzul de tot soiul de invective ori să fii „hărţuit” de reproşurile amărâţilor pe care-i întâlneşti la tot pasul. Dacă ai norocul să candidezi şi din partea unei formaţiuni politice ce este cotată cu cel puţin 25%, atunci chiar poţi spune că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Mai ales că, cel puţin în Galaţi, votul uninominal nu este decât o mare minciună. În fapt, mulţi dintre politruci au recunoscut-o cu gura lor. Cu excepţia a aproximativ 5% dintre cei ce se prezintă la urne, care votează omul şi nu partidul – aşa cum ar fi firesc şi normal, restul pune ştampila în funcţie de siglă. Dovadă că, de ani de zile, politicieni care s-au remarcat doar prin scandaluri, furt şi hibernare crasă în Parlamentul României, pe banii celor ce chiar muncesc în ţara asta, se regăsesc şi astăzi pe liste, cu o cotă de piaţă de invidiat. Fără vreo remuşcare, strângere de inimă ori ruşine, s-au îmbulzit să demonstreze că, în ciuda „răutăţilor” băsesciene, pontesciene, antonesciene, electoratul îi vrea acolo, sus, pe culmile gloriei, victorioşi, preocupaţi să facă bine. Întrebarea este: pentru cine? Unul dintre candidaţii la parlamentare îmi spunea, zilele trecute, că este alarmant gradul foarte mare de insatisfacţie a electoratului. Cred şi eu, având în vedere nivelul de trai al românilor, lipsa locurilor de muncă, salariile mizere şi multe alte nemernicii pe care trebuie să le îndure poporul doar pentru că cei ce ne-au tot condus s-au mulţumit doar să fure, nu să şi facă. Cel mai probabil, gălăţenii, scârbiţi şi deznădăjduiţi, vor refuza în număr extrem de mare să calce în secţiile de votare, revigorându-le forţele, prin pasivitate şi ignoranţă, tocmai celor ce şi-au bătut joc. Le puteţi da, însă, un vot de blam!
