În orice ţară civilizată întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt privilegiaţi, pentru că autorităţile au înţeles un lucru elementar. Micii afaceriştii sunt motorul economiei, contribuabilii care, prin taxele şi impozitele pe care le plătesc, clădesc practic bună parte din bugetul ţării. Şi pentru a-i încuraja să se dezvolte, dar şi pentru a-i stimula şi pe alţii să devină întreprinzători, statul le acordă o cohortă de facilităţi, şi nu exagerez când spun asta, pornind de la scutirea de la plata taxelor şi impozitelor fie pe terenurile concesionate pentru un anumit număr de ani, fie pe profit, şi până la promovarea produselor în vederea achiziţionării lor pe piaţa autohtonă. Sub o asemenea „umbrelă”, oricât de nepricepuţi ar fi, tot reuşesc să îşi asigure un profit decent, suficient pentru ca respectivii şi familiile lor să trăiască decent.
La noi, după cum cred că ştiţi deja, este exact invers. Statul nu ştie ce taxe şi impozite să mai inventeze ca să împovăreze întreprinzătorii. Şi, de parcă nu ar fi fost deajuns, vin peste tine, fără număr, controale din partea unor instituţii ale căror atribuţii sunt practic aceleaşi. În aceste condiţii, pentru a rezista ai două variante. Fie abandonezi afacerea şi eventual pleci în afară, unde eşti respectat ca mic întreprinzător, fie nu îţi mai declari toate veniturile, ca să poţi supravieţui în jungla fiscală impusă de autorităţi. Majoritatea au ales a doua variantă, şi nu îi condamn, chiar dacă unii dintre ei ajung în faţa procurorilor ca să dea cu subsemnatul pentru evaziune fiscală. Şi aici există un paradox, pentru că dorim să reducem evaziunea fiscală, instituind chiar pedeapsa cu închisoarea pentru cei care au eludat statul cu sume importante de bani, dar în acelaşi timp guvernanţii fac tot ce le stă în putinţă pentru a determina întreprinzătorii să recurgă la această măsură disperată. După aproape un sfert de secol de democraţie sau cvasidemocraţie, numiţi-o cum doriţi, cei care ne conduc îşi aruncă propria incompetenţă asupra mediului de afaceri, mărind taxele, pentru că altceva nu ştiu să facă, pentru a constata în câţiva ani că mai bine de jumătate din întreprinzătorii mici şi mijlocii au dispărut de pe piaţă.
Galaţiul nu face excepţie de la această „regulă”, iar criza economică pe care o traversăm este făcută responsabilă pentru bombele sociale create prin dispariţia a zeci de mii de firme. În realitate, nu criza e de vină, ci autorităţile, incapabile ca întotdeuna să adopte un set minim de măsuri, menite să stimuleze micii întreprinzători şi să îi menţină pe linia de plutire în această perioadă mai dificilă. Pentru că occidentalii nu au reuşit să treacă fluierând prin criză graţie nivelului de trai mai ridicat, ci prin ideile pe care guvernanţii le-au pus în practică vizavi de mediul de afaceri şi care şi-au dovedit viabilitatea. Parcă ne este dat să avem parte de cea mai iresponsabilă, incapabilă şi hrăpăreaţă clasă politică din câte au existat până acum şi până când nu ne vom descotorosi de ei, ai noştri îşi vor părăsi casele şi familia pentru un trai mai bun în altă parte. Vom avea o nouă şansă la alegerile parlamentare să îi dăm deoparte pe cei care de ani buni îşi bat joc de noi, iar dacă nu o vom face nici acum, atunci chiar ne merităm soarta.
