Eu unul nu mai comentez de azi înainte gesturile, declaraţiile oficiale sau mai puţin oficiale date pe la anumite posturi tv de către Traian Băsescu. Nu de alta, m-am hotărât să o las pe Doamna Istorie să-l judece şi pe el şi pe Boc şi pe toţi cei din anturajul lor, cei pe care aceştia se bazează acum dar despre care habar n-au că la momentul oportun vor sări în alte bărci politice precum şobolanii la naufragiu. Dar azi îmi mai permit totuşi să spun că prin declaraţiile lui, preşedintele ţării nu numai că se crede vreun Gh. Gheorghiu Dej, nu numai că ne rupe la maţe cu ruşii, cu monarhiştii de prin toată lumea, mai ales în zilele astea când monarhia pare să aibă o oareşce revigorare (vezi nunţile recente de prin Anglia şi Monaco), dar în acelaşi timp îşi taie singur craca de sub picioare, pierzând (dacă o mai avea vreo brumă) din popularitate sau poate că o face intenţionat, cine naiba mai ştie? Până una-alta, ceea ce văd eu e că face precum hoţul care vrea să fure un sac de bani dintr-o bancă şi pentru a distrage atenţia poliţiştilor aruncă mai întâi o cărămidă în vitrina unui magazin dotat cu alarmă aflat la o stradă mai încolo. Ce naiba l-o fi apucat, s-a luat de rege, de ruşi, de Sarkozy, mai rămâne să se ia şi de doamna Clinton, de doamna Obama şi de soţul ei şi, de ce nu, de preşedintele Chinei, ca să rămânem şi fără unghiere şi fără gumă de mestecat şi fără vize către americani (că spre China nu cred eu să se înghesuie prea mulţi). Să-i fi intrat oare tricolorul chiar atât de adânc în ochi şi-n inimă, încât să-şi închipuie că el l-a înfiinţat şi că nu mai are nevoie de nimeni în lume? Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu ce-o fi în mintea lui, numai că mă uit la români, îi ascult pe la rânduri, prin cârciumi şi nu înţeleg de ce peste tot, toţi, dar absolut toţi, îşi exprimă nemulţumirea faţă de şeful statului, faţă de „piticul” lui, faţă de „blonda lui Băse”, numai că o fac doar pe la spate, fără a avea şi curajul unei manifestări bunăoară ca pe la greci. Mai acu' vreo două zile auzeam un pensionar spunând: „Mie dacă îmi mai ia o dată din pensie, ies în stradă, mă duc în faţa Parlamentului şi a Cotrocenilor!”. Mirat, l-am întrebat şi eu de ce nu s-a dus cu ceilalţi pensionari când au fost protestele pe care nu le-a băgat nimeni în seamă. „Păi da, da' atunci nu se atinseseră de pensia mea”. Păi vezi, măi tataie, aşa gândesc mai toţi românii, aşa au gândit şi bugetarii când au protestat minerii, aşa au gândit şi cei din sistemul sanitar şi mulţi alţii, până când le-a venit rândul. Acum, degeaba mai privim în urmă, răul a fost făcut, se face în continuare şi tricolorul flutură mai departe, încercând să ne reamintească ce înseamnă roşu, galben şi albastru.
