Influenţa Chinei nu poate decât să crească într-o Europă înecată în datorii şi aflată în pragul unei noi recesiuni, ai cărei lideri ar vrea ca Bejingul să investească o parte mai mare din rezervele valutare de 3.200 de miliarde de dolari în obligaţiuni europene. China va contribui, probabil, şi la resursele FMI pentru susţinerea unor state puternic îndatorate, precum Italia şi Spania.
Achiziţia, săptămâna trecută, a participaţiei guvernului portughez la compania EDP de către China Three Gorges, pentru 3,5 miliarde de dolari, este, de asemenea, un semn pentru ce va urma, scrie Reuters.
Bancherii se orientează instinctiv către China în încercarea de a găsi cumpărători pentru active scoase la vânzare în Europa, de guverne, bănci şi companii pentru a-şi plăti datoriile. În pofida interesului exprimat de liderii Chinei pentru deversificarea activelor ţării în străinătate, analiştii nu anticipează o schimbare majoră în abordarea precaută a extinderii pe pieţele occidentale. Africa şi Asia vor rămâne, probabil, principalele ţinte pentru Beijing. "Vor exista oportunităţi, dar nu vom asista la achiziţia Europei de către China", a declarat Thilo Hanemann, director de cercetare la compania americană de consiltanţă Rhodium Group. Există mai multe motive ale acestei precauţii.
Întârzierile în a obţine avizul autorităţilor de la Beijing creează companiilor chineze un dezavantaj în fuziunile şi achiziţiile în care vânzătorul vrea o tranzacţie rapidă. Companiilor le lipseşte experienţa necesară la nivelul conducerii pentru integrarea achiziţiilor din străinătate. Ultimul motiv, şi probabil cel mai important, perspectivele sunt mai bune acasă decât în Europa. "Dacă ai compara ratele de creştere din China şi Europa, ai investi într-un brand care a trecut de perioada cu cea mai bună creştere?", întreabă Edward Radcliffe, partener la firma Vermillion, din Shanghai, specializată în fuziuni şi achiziţii pe piaţa internaţională. Totuşi, unele grupuri chineze mari, de stat şi private, au început să analizeze oportunităţi în SUA şi Europa, afirmă el.
Anul următor vor avea loc în Europa tranzacţii în sectoarele tehnologic şi produse de consum, care vor permite companiilor chineze să urce pe scara valorică şi să-şi consolideze cota de piaţă. "În cele din urmă, companiile chineze trebuie să devină multinaţionale, aşa cum au făcut cele din Japonia sau Coreea. Pe termen lung, nu există niciun motiv să ne aşteptăm la un curs diferit din partea Chinei", a spus directorul de cercetare al Rhodium Group, Thilo Hanemann. Acesta este însă sceptic în privinţa capacităţii companiilor chineze de a profita de oportunităţile care vor apărea în 2012. Pentru a reuşi, ar trebui să gestioneze bine percepţia publică în Europa şi să obţină rapid aprobările la Beijing. "Sunt multe tranzacţii în care nu se pot implica investitori chinezi. Dacă guvernul de la Beijing vede că o companie vrea să preia active cu probleme, care ar risca reacţii politice în Europa, cred că ar interveni să se asigure că nu vor exista complicaţii pentru China", a declarat Hanemann. Eşecul firmelor chineze de a cumpăra Saab, producătorul auto suedez declarat săptămâna trecută în faliment, este un exemplu clar al dificultăţilor companiilor chineze, a adăugat el.
Există, însă, şi situaţii în care investitorii asiatici au avut succes, precum preluarea Volvo, un alt constructor auto suedez, de la Ford în 2010. Companiile chineze caută mai puţin preluarea unor companii şi mai mult achiziţia de branduri, patente şi tehnologie care să le consolideze poziţia pe piaţa de origine, consideră directorul operaţional al Invest Securities China, Christine Lambert-Goue. "Sunt gata să plătească numai active europene care să le permită să-şi crească cota de piaţă în China", a spus ea.
Investiţiile în Europa se vor accelera eventual, dar deteriorarea climatului politic este un obstacol pe termen scurt, a spus Jonathan Holslag, analist la Institutul pentru Studii Contemporane despre China din Bruxelles. UE, la fel ca SUA, are un discurs tot mai dur la adresa "capitalismului de stat" chinez şi pregăteşte politici comerciale care să echilibreze ceea ce occidentalii consideră un climat defavorabil companiilor străine.
