Şomajul în rândul tinerilor reprezintă una din cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă umanitatea, dar ştim oare cu adevărat cât de precară este situaţia? Statisticile sunt terifiante - Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că 75 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani sunt şomeri, la nivel planetar. Dar cât de precise sunt aceste statistici?
Costurile şomajului pe termen lung sunt uriaşe pentru un tânăr, nu încape nicio îndoială, dar trebuie să ne raportăm la fiecare regiune în parte, pentru a vedea în ce mod au fost întocmite statisticile. Toate ratele de şomaj - inclusiv şomajul în rândul tinerilor - sunt calculate ca procentaje nu din populaţia totală, ci din "populaţia activă din punct de vedere economic".
75 milioane de tineri sau 12,6% dintre aceştia sunt şomeri. Tinerii sunt de trei ori mai predispuşi la şomaj, decât adulţii. 7,5 milioane de tineri nu sunt încadraţi în nicio instituţie de învăţământ sau instruire profesională. Cea mai ridicată rată a şomajului se înregistrează în Africa de Nord - 27,9%. Cea mai scăzută rată a şomajului se înregistrează în Asia de Est - 9%.
Discutăm mereu doar despre angajaţi şi şomeri, dar omitem un mare număr de oameni, spun analiştii BBC. Cele mai multe ţări calculează rata şomajului prin organizarea unor sondaje pe piaţa muncii, în cadrul cărora îi întreabă pe oameni diverse lucruri şi îi împart în trei categorii. Dar şi definiţiile următoare sunt discutabile.
Angajat - Cineva care munceşte. Chiar dacă munceşte o singură oră pe săptămână, cineva poate fi considerat ca fiind angajat, dacă lucrează pentru "câştigul familial". Astfel, cineva care livrează ziare câteva ore pe săptămână este catalogat drept angajat.
Şomer - Cineva care nu are un job, dar îşi doreşte unul. Cineva care îşi caută de muncă prin ziare, pe internet şi la agenţiile de recrutare.
Inactiv din punct de vedere economic - Cineva care nu este nici angajat, dar nici şomer. Cineva care fie nu vrea, fie nu are nevoie să muncească, astfel încât nu se oboseşte să îşi caute de muncă. Pe de altă parte, acea persoană s-ar putea să nu poată lucra, din anumite motive, precum sănătatea precară sau şcoala (chiar dacă unii studenţi au joburi part-time şi sunt consideraţi angajaţi).
Cele trei clasificări sunt sugerate de Organizaţia Internaţională a Muncii. Totuşi, când le aplicăm în rândul tinerilor, acestea generează rezultate neclare. Rata şomajului este calculată prin împărţirea numărului celor şomeri la cel al oamenilor inactivi din punct de vedere economic, unde includem atât angajaţii, cât şi şomerii. Cu cât tinerii vor fi incluşi în sistemul educaţional, cu atât va creşte numărul tinerilor inactivi - în timp ce numărul celor activi economic va scădea. Orice trend de creştere a numărului tinerilor care vor să studieze, întârziind intrarea pe piaţa muncii - şi rămânând, în consecinţă, inactivi economic - are efect asupra cifrelor referitoare la şomaj. Pe măsură ce tot mai mulţi tineri vor prefera să se educe pe băncile şcolii, populaţia activă se va diminua.
Astfel, statisticile privind şomajul vor fi distorsionate. "Nu poţi contoriza doar rata şomajului, spunând că este singura măsură a problemelor pieţei muncii", a declarat Ekkehard Ernst, şefa diviziei OIM care studiază evoluţia şomajului. "Chiar şi în rândul populaţiei adulte înregistrăm diferenţe, datorită situaţiilor în care oamenii vor să obţină beneficii sociale de pe urma şomajului. Avem o serie de sisteme de contribuţii şi taxe diferite, care îi stimulează (sau nu) pe oameni să intre pe piaţa muncii", adaugă Ernst.
În ţările emergente, tinerii sunt obligaţi, de multe ori, să accepte orice job, prost plătit şi sporadic.
Astfel, rata şomajului, luată ca etalon singular, nu poate reflecta toate problemele celor care îşi caută un loc de muncă. Să luăm exemplul Spaniei, unde şomajul în rândul tinerilor, la nivelul lui 2011, s-a situat la 46,4%, fiind cel mai grav din Europa. Dacă s-ar utiliza o împărţire corectă, precizează OIM, rata şomajului s-ar situa la 19%; în Grecia, aceasta ar fi de 13%, nu de 44%. În spatele cifrelor se ascund oameni şi drame, dar trebuie să menţionăm că situaţia nu este atât de dificilă pe cât pare.
O altă problemă referitoare la datele privind şomajul global în rândul tinerilor este reprezentată chiar de statisticile în sine. Metodele de colectare a informaţiilor variază în funcţie de ţară - mulţi utilizează limite de vârstă pentru a defini exact cine este “tânăr” şi cine nu. În cazul altora, datele sunt vechi sau incomplete.
În unele ţări, şomerii "la prima abatere" nu sunt încadraţi în categoria persoanelor fără loc de muncă. Aceste neclarităţi pot fi observate în informaţiile despre cele două regiuni cu cel mai mare şomaj în rândul tinerilor, contorizat de OIM - Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste zone, situaţia este incertă. Şomajul în rândul tinerilor din Orientul Mijlociu este de 26,5% - 3,4 milioane de tineri nu au job. În Africa de Nord rata şomajului este şi mai mare - de 27,9% - 3,85 milioane de tineri.
Statisticile oficiale din cele două regiuni sunt vechi şi unele informaţii lipsesc în totalitate. Patru ţări se încadrează în regiunea Africa de Nord - Algeria, Egipt, Maroc şi Tunisia. Cele mai recente date despre şomajul din Egipt sunt însă din anul 2007! Mai grav, cele mai recente date despre şomajul din Tunisia datează de acum 7 ani! Dacă predicţiile privind şomajul în cele două zone ar fi realizate potrivit unei cercetări mai amănunţite, numărul tinerilor şomeri din Orientul Mijlociu ar fi de 796.000 - un sfert din cel estimat de OIM - iar cel din Africa de Nord, de 2,4 milioane.
Şi mai dificilă este analiza datelor despre şomajul din Africa sub-sahariana, arată OIM, unde statisticile sunt vechi de 10-15 ani sau lipsesc cu desăvârşire. Şomajul reprezintă un obstacol uriaş pentru tinerii din toată lumea, nu avem niciun dubiu în acest sens. Dar după cum recunoaşte chiar OIM, există dificultăţi majore în procesul de contorizare a datelor naţionale, uneori inconsistent, incomplet sau chiar indisponibil.
"Ne confruntăm cu un sentiment de incertitudine", a mai spus Ekkehard Ernst. "Avem o idee despre precizia acestui indicator pentru ţările dezvoltate, deoarece îl comparăm direct cu rezultatele economice, dar dacă analizăm statistică globală, suntem nevoiţi să «digerăm» informaţiile adăugând puţină sare", a conchis Ernst.
