România are un imens potenţial agricol, care, la fel ca în multe alte sectoare, nu este exploatat suficient. Aşa se face că, deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, românii importă circa 50% din alimentele pe care le cumpăra din hipermaketuri sau din pieţe. Aşa se face că mâncăm tot mai multe roşii olandeze sau usturoi chinezesc, iar carne de porc o aducem din Germania, de exemplu. O mare parte a cartofilor şi a merelor de la raft, dar şi din pieţe vin din Polonia sau chiar din Turcia iar pepenii de Dăbuleni au fost înlocuiţi de "fraţii" lor din Egipt sau Grecia.
În schimb, ardeii sau varza vin din Belgia şi Olanda.
O mare parte din grâul importat vine din Ungaria.Paradoxal, există sectoare unde pe de-o parte exportăm mazăre sau lapte în ţări vecine, iar pe de altă parte importăm chiar aceleaşi produse.
În primele zece luni din 2010, România a importat produse agroalimentare în valoare de 3,08 miliarde de euro, potrivit celor mai recent date ale Ministerului Agriculturii. Iar valoare este una cu atât mai mare cu cât sunt analizate doar primele zece luni, iar suma este apropiată de cea a importurilor pe 2009, adică 3,7 miliarde de euro.
Importurile sunt mari, preţurile pe măsură
Orice scumpire pe piaţa internaţională se va vedea şi în preţul alimentelor de la raft, iar România este văzută drept o victimă sigură în cazul izbucnirii unei noi crize alimentare, precum cea din 2008. Þara noastră se află pe locul 12 în lume într-un top al vulnerabilităţii la creşterea preţului alimentelor. Şi asta după ce preţurile alimentelor la nivel mondial au avansat alarmant anul trecut, pe fondul recoltelor slabe, al cererii tot mai mari din China, precum şi al problemelor din Rusia. Astfel, preţul grâului a avansat cu 91%, cel a porumbului - cu 57%, în timp ce preţurile zaharului a crescut cu 32%, conform unui raport al Băncii Centrale Europene.
Alimentele cele mai predispuse la scumpiri sunt cele la care realizăm cele mai mari importuri: carne de porc, legume şi fructe. Anul trecut am importat 162.000 de tone de carne de porc, în valoare totală de 250 de milioane de euro, chiar dacă România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial în domeniu. Chiar şi aşa, în ultimii doi ani, aproape două treimi din fermele de porci s-au închis din cauza importurilor de carne de porc ieftină din ţările vecine. În plus, din cauza faptului că România are interdicţie la exportul de carne de porc, nici această sursă nu a putut fi valorificată. Sectorul legume-fructe este unul în care România importă cantităţi enorme de produse. Spre exemplu, deşi suntem cunoscuţi pentru merele de Voineşti, în primele zece luni din 2010 am importat mere, pere şi gutui în valoare de 14 milioane de euro. Nici la capitolul legume nu stăm mai bine: am importat roşii în valoare de 7,2 milioane de euro şi morcovi, napi şi sfeclă roşie de 7,02 milioane de euro.
Un alt paradox al agriculturii româneşti este faptul că România este pe primul loc la suprafaţă cultivată cu porumb şi pe locul trei la cea însămânţată cu cartofi, dar totuşi are nevoie de importuri. De exemplu, în primele zece luni ale anului trecut am importat porumb în valoare de 69 de milioane de euro şi cartofi de 9 milioane de euro. Institutului Naţional de Statistică spune că, deşi suntem pe primul loc la suprafaţă cultivată cu porumb, suntem pe locul doi la producţie în UE. Chiar dacă avem un pământ bun pentru culturile de cereale, ce obţinem dăm la export, iar pe de cealaltă parte importăm grâu pentru pâine şi alte cereale pentru hrana animalelor: în primele zece luni din 2010 am exportat în valoare de 313 milioane de euro şi am importat în cuantum de 93 de milioane de euro.
