Pereţii magazinelor sunt capitonaţi din tavan până în podea cu mărfuri, iar străzile gem de clienţi şi de vânzători ambulanţi, care asudă în mulţime. Nu vorbim despre o metropolă occidentală cuprinsă de furia cumpărăturilor de Crăciun, ci despre piaţa Onitsha din nordul Nigeriei, în fiecare zi a anului. Mulţi spun că este cea mai mare din lume. Peste 3 milioane de oameni vin aici zilnic pentru a cumpăra orez sau săpun, computere sau echipamente de construcţii. Este un nod comercial pentru negustorii din Golful Guineea, o regiunea marcată de corupţie, piraterie, sărăcie şi boli. Este, de asemenea, căminul a milioane de antreprenori foarte motivaţi şi consumatori prosperi, arată o analiză The Economist.
În ultimul deceniu, şase dintre cele zece ţări ale lumii care au avut cea mai rapidă creştere au provenit din Africa. În ultimii 8 ani, Africa a crescut mai repede ca estul Asiei, inclusiv Japonia. Iar Fondul Monetar Internaţional estimează că ţările africane vor avea o creştere economică de 6% în acest an, la fel şi în 2012, avans asemănător cu cel al Asiei. Explozia consumului este relativ uşor de explicat. În perioada 2000-2008, aproape un sfert din creşterea economică a Africii a venit din veniturile mari provenite din resursele naturale.
Demografia este o altă cauză. Cu o rată a fertilităţii în scădere în Asia şi America Latină, populaţia va continua să crească în Africa, în următorii 40 de ani. Creşterea economică înregistrată în ultima perioadă se datorează, însă, în cea mai mare măsură, manufacturii şi serviciilor, pe care ţările africane încep să le dezvolte. Întrebarea este dacă Africa se poate menţine la acelaşi nivel şi în cazul în care cererea pentru mărfuri scade.
60 de milioane de africani trăiesc cu 3.000 de dolari pe an şi fac parte din clasa de mijloc
The Economist comentează, însă, că optimismul în ceea ce priveşte ţările africane ar trebui să fie unul temperat, pentru că lucrurile sunt în continuare întunecate pe continent. Majoritatea africanilor trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi. Producţia de hrană pe cap de locuitor a scăzut din anii '60, iar speranţa de viaţă în unele ţări este sub 50 de ani. Secetă şi foametea fac încă victime, clima se schimbă, iar tăierea pădurilor atrage deşertificarea zonei. Unele ţări, lăudate pentru creşterea lor economică, precum Angola sau Guineea Ecuatorială, sunt conduse de guverne corupte. Altele, care au economii în dezvoltare, ca Rwanda şi Etiopia, au conducători care le fac rău. Congo, care se află în plin proces electiv, rămâne în continuare greu de guvernat şi profund coruptă. Zimbabwe este o cicatrice pe conştiinţa restului continentului, iar Africa de Sud, care era un model pentru celelalte ţări, este de asemenea măcinată de corupţie.
În prezent, Africa are o clasă de mijloc, care se ridică masiv. Potrivit Standard Bank, aproximativ 60 de milioane de africani au un venit anual de 3.000 de dolari, iar până în 2015 numărul lor va ajunge la 100 de milioane. Iar rata investiţiilor străine în zonă a crescut de zece ori în ultimul deceniu. Venirea chinezilor a îmbunătăţit infrastructura Africii şi a ajutat la dezvoltarea industriei manufacturii. Alte ţări, precum Brazilia, Turcia, Malaezia sau India, i-au urmat Chinei. Africa poate deveni competitivă pe piaţa globală pentru manufactură şi servicii, cum ar fi cele de call-center. Comerţul în exterior, care a fost multă vreme suprimat, din cauza rivalităţilor politice, a luat avânt, în condiţiile în care tarifele scad, iar barierele din calea exporturilor au fost ridicate.
Africa a descoperit internetul şi telefonia mobilă. Şi-i place!
Entuziasmul Africii pentru tehnologie este în plină expansiune. În regiune există 600 de milioane de utilizatori de telefoane mobile, mai mulţi ca în America sau Europa. Având în vedere că infrastructura este greu practicabilă, industria IT şi comunicaţiile au explodat, ca urmare a internet banking-ului sau a serviciilor prin telefon. Aproximativ o zecime din suprafaţa Africii are acces la internet, mai mult decât în India.
Toate aceste lucruri au fost posibile ca urmare a faptului că în ţările africane a început să se aştearnă pacea, acestea nemaifiind în vâltoarea unor războaie şi având guverne legitime. De 30 de ani, de când ţările africane au ieşit de sub regimurile colonialiste, niciuna dintre ele nu şi-a ales preşedintele sau guvernul prin alegeri libere şi democratice.
Pe de altă parte, populaţia tânără a ţării este un beneficiu pentru economiile în plină expansiune ale ţărilor africane. Dar dacă nu vor fi create mai multe locuri de muncă, acest lucru ar putea duce la frustrare şi violenţe, avertizează The Economist. Africa mai are de făcut multe reforme structurale. Guvernele ar trebui să faciliteze începerea unei afaceri şi să taie unele dintre taxe. Pământurile trebuie luate din proprietatea colectivă şi date fermierilor individuali, pentru ca aceştia să poată lua credite şi pentru a se putea dezvolta. Şi, mai presus de toate, toţi politicienii ar trebui să-şi vadă de treaba lor şi să renunţe la putere atunci când oamenii nu-i mai vor. Autocraţia, corupţia şi conflictele interne nu vor dispărea peste noapte. Dar într-o perioadă economică neagră pentru economia mondială, progresul Africii ne aduce aminte de cum se poate obţine şi altfel de creştere economică.
