România se număra printre economiile în care statul poate interveni oricând în mediul privat, dar acest lucru nu ar fi nici bine, nici rău. Ceea ce este incorect este agresivitatea controlorilor, dar mai ales multitudinea acestora. Un calcul al companiei de consultanţă Golden Mind&Spirit arată că statul român dispune de peste 100 de organisme de control, din care mai mult de 80 îşi pot trimite ”locotenenţii” la orice oră, în orice zi, să constate aspecte dintre cele mai neaşteptate din activitatea firmelor.
Ca persoană privată, te poţi lovi oricând de un poliţist rutier prea zelos, care ar putea constata că un far bate prea la stânga ori prea la dreapta sau că nu ţi-ai înlocuit aspirina din trusa medicală. Dar ca om de afaceri te poţi lovi de peste 80 de ”zeloşi” care ar putea observa că firma ta, afacerea ta, nu e în ordine. Specialiştii Golden Mind&Spirit ştiu foarte bine că aceasta nu este în niciun caz o noutate pentru întreprinzători, dar atunci când calculezi dimensiunile acestui fenomen, rezultatele sunt şocante.
Rezultatele studiului arată că la fiecare firmă pot intra nepoftiţi un anumit număr de controlori de la stat. Acest număr este egal cu numărul autorizaţiilor pe baza cărora funcţionează firma. Media generală oscilează între 28 şi 83 de controale posibile per firmă, proporţional cu gradul de complexitate al afacerii supravegheate.
Se spune că o covrigărie sau o şaormărie este cea mai uşoară afacere. De acord, dar atenţie, că ea trebuie autorizată de 28 de instituţii, de la ”Sanepid”, Poliţie, Fisc, Pompieri, contabilitate sau diverse direcţii din primărie, până la furnizorii de gaze, curent, apă, servicii de salubritate sau de interes comunitar. Ca să nu mai vorbim de Inspecţia muncii, Inspecţia în construcţii etc. Majoritatea acestor controlori pornesc din birourile lor convinşi că patronul care urmează a fi "vizitat” este plin de bani (că doar de aceea e patron) şi cu siguranţă banii sunt făcuţi în zona de limită a legii.
În cealaltă extremă s-ar putea situa foarte bine firmele din domeniul producţiei industriale - un sector ce pare a fi vital pentru economie, dacă urmăreşti discursurile oficialilor din administraţie. În timp ce la uşa covrigăriei/ şaormăriei pot bate oricând 28 de reprezentanţi ai organelor de control, la o fabrică s-ar putea să aveţi de-a face cu cel puţin 50-60 de funcţionari zeloşi. Pe lângă pompieri, gardienii Fiscului sau inspectorii de la Muncă ori de la ”Sanepid”, industriaşul mai poate fi vizat şi de controalele tehnice. Aveţi vreun cazan sub presiune ori vreo macara cu transport pe cablu/ şina? Vă pot căuta cei de la ISCIR. Aveţi vreun utilaj cu comandă numerică, vreun aparat de măsură mai sofisticat? Vă poate inspecta Metrologia. Aveţi un parc auto? Aveţi grijă la ARR şi la RAR. Industria poate fi un fel de sport extrem, iar business-ul supus controalelor din România, un fel de pariu cu imposibilul de vreme ce aici pot interveni oricând, per total, mai mult de 80 de instituţii de control.
Biroul Unic de Control, singura soluţie
Fiecare întreprinzător cunoaşte foarte bine câte controale îl pot ”calca”, important este criteriul de evaluare al numărului acestora, propus de Golden Mind&Spirit: câte autorizaţii, atâtea posibile vizite. S-ar putea naşte aici proverbul ”Spune-mi câte autorizaţii ai obţinut pentru activitatea ta, ca să-ţi spun la câte controale te poţi aştepta”. Dar nu de proverbe le arde oamenilor de afaceri, ci de soluţii. Iar soluţia noastră este şi simplă, dar şi uşoară pentru instituţiile care se plâng că nu au destul personal pentru a ţine sub control activităţile agenţilor economici. În treacăt fie spus, calculele arată că sunt cel puţin 10.000 de persoane cu atribuţii naţionale sau locale de control în fiecare judeţ, ceea ce, la nivel naţional, înseamnă aproximativ 400.000 de controlori.
Soluţia este crearea unui birou unic de control, un organism care, cuprinzând toate instituţiile cu atribuţii de control asupra activităţilor companiilor, ar putea să se ocupe şi de autorizare, dar şi de supraveghere, fără ca întreprinzătorii să fie presaţi prin vizite inopinate sau, mai rău, direcţionate politic.
Un astfel de organism ar asigura ordinea din firme, dar şi liniştea întreprinzătorilor corecţi, care ar putea fi vizitaţi doar o dată pe an, în vederea respectării legislaţiei, procedurilor şi reglementărilor în vigoare.
Tot calculele Golden Mind&Spirit, bazate inclusiv pe studii anterioare ale Băncii Mondiale şi ale unor evaluatori de anvergură multinaţională, arată că orice om de afaceri din România care vrea să respecte întreaga legislaţie pierde 65% din timpul său cu vizitele inopinate ale instituţiilor de control. La care se adaugă 20% din acelaşi timp pentru plata taxelor, impozitelor sau îndeplinirea obligaţiilor administrative. Ar mai rămâne 10-15% din timp pentru concentrarea atât de necesară dezvoltării şi consolidării afacerii. Pe partea financiară a costurilor cu posibilele controale, calculele arată că - tot în funcţie de complexitatea afacerii astfel supravegheate - întreprinzătorul poate fi nevoit să cheltuiască între 25% şi 40% din capitalul disponibil pentru a satisface toate pretenţiile controlorilor.
