Producătorii de energie regenerabilă sunt cei care ar trebui să primească mai puţine subvenţii, nu populaţia să plătească mai mult, după ce marii consumatori industriali au fost exceptaţi de la plata unei părţi a certificatelor verzi, a declarat Marian Năstase, preşedintele Consiliului de Administraţie al Alro Slatina, într-un interviu acordat Agerpres.
El a explicat că acestea sunt prevederile ghidului european care a stat la baza exceptării industriei de la plata unei părţi a certificatelor verzi şi a subliniat că documentul elaborat de cei de la Bruxelles specifică clar faptul că producătorii de energie regenerabilă vor primi mai puţine subvenţii.
AGERPRES: Sunteţi mulţumit de cum arată Hotărârea de Guvern prin care sunteţi exceptaţi de la plata unei părţi din certificatele verzi?
Marian Năstase: Este un prim pas spre o normalizare a situaţiei cu care se confruntă industria. Este un pas pe care l-a făcut Bruxellesul, este un pas pe care l-a făcut Europa. Şi vă daţi seama că Europa l-a făcut analizând situaţia nu numai din România, ci s-a făcut în toate ţările şi s-a ajuns la concluzia că toate aceste subvenţii distorsionează competiţia şi distrug competitivitatea întreprinderilor europene. Şi aici nu vorbim doar de cele din România, ci despre toate din Europa.
Pe de altă parte, tot în urma acestor analize, s-a ajuns la următoarea concluzie: că e necesar la nivel european să se stabilească o ţintă de reindustrializare, astfel încât Europa, până în 2020, să ajungă la un grad de industrializare de 20%.
AGERPRES: Cum stă România la acest capitol?
Marian Năstase: Cazul României este atipic, pentru că în perioada 1990-2000 s-a mers pe ideea că avem o industrie ineficientă, energofagă, care e supradimensionată, că nu ne trebuie tot ce avem şi aşa mai departe. Şi ştim ce s-a întâmplat atunci, o bună parte din industrie a fost tăiată şi vândută la fier vechi.
În schimb, din 2000 până astăzi, situaţia s-a schimbat, în sensul că foarte multe întreprinderi care n-au fost date la fier vechi au fost privatizate. Şi acolo a început un proces de investiţii şi s-au dezvoltat pe diferite segmente şi au apărut investitori strategici, care fie au preluat active, fie au dezvoltat fabrici de la zero.
AGERPRES: Şi le merge bine?
Marian Năstase: Le merge foarte bine. Eu am descoperit la un moment dat o firmă din sectorul aluminiului undeva la Baia Mare, care face totul pentru export şi pentru industria aeronautică. Toată această industrie este supusă unor presiuni venite din pieţe: trebuie să fii competitiv, să fii eficient, să fii performant, dacă vrei să reuşeşti să-ţi vinzi produsele.
Problematica o ştim. Politicile europene legate de reducerea emisiilor de carbon, de subvenţionarea energiilor regenerabile au creat o povară suplimentară, iar în anumite ţări, cum e la noi, această povară din start a fost dimensionată greşit, schema fiind ultrageneroasă, ceea ce a dus la o bulă artificială, speculativă, care nu putea crea decât efecte nedorite.
AGERPRES: Unde s-a spart bula?
Marian Năstase: La un moment dat, situaţia a atins apogeul. Anul trecut, când preţul total al energiei plătite de industrie a devenit o povară de nesuportat. Prima reacţie a avut loc în Franţa, unde s-a pus problema închiderii unor capacităţi de producţie de către ArcelorMittal. Era o problemă de 600 de locuri de muncă, iar statul francez s-a implicat imediat, la fel şi Comisia Europeană, iar de atunci au început să se facă studii sectoriale, să se vadă în ce situaţie se află industria.
Concluziile au fost extrem de grave. Poverile puse pe seama industriei prin taxe pe reducerea emisiilor, pe regenerabile şi pe cogenerare au dus la creşterea preţurilor energiei, ceea ce a făcut ca Europa să devină cea mai scumpă din punctul de vedere al preţului energiei de pe planetă. În condiţiile în care Europa era cea mai atractivă din acest punct de vedere în anul 2005.
În interiorul UE, situaţia este similară. Sunt ţări unde situaţia este mai bună şi ţări unde preţul a explodat, cum este şi situaţia României. Şi n-a explodat din cauza preţului propriu-zis al energiei, ci din cauza taxelor.
În plus, s-a pus şi problema liberalizării preţului. Dar unde să mai vină şi liberalizarea, din moment ce factura e deja suprasaturată de eco-taxe? Consumatorul final este cel ce plăteşte în neştire. Dacă mai e şi criză economică, situaţia devine de nesuportat.
AGERPRES: De ce se aduc atâtea critici Hotărârii de Guvern privind exceptarea industriei de la plata unei părţi a certificatelor verzi?
Marian Năstase: Pe baza acestor studii, Comisia Europeană a elaborat un ghid referitor la ajutoarele de stat pentru energie şi mediu în perioada 2014-2020. A fost supus dezbaterii publice şi adoptat în aprilie. Hotărârea de Guvern adoptată săptămâna trecută respectă ghidul european. Eu nu înţeleg criticile care se aduc hotărârii de Guvern şi nici ideile care se vehiculează în spaţiul public, atâta timp cât acest ghid este foarte clar.
AGERPRES: Deci el a fost transpus întocmai?
Marian Năstase: Da. Aş putea chiar să spun că, deşi ghidul permite inclusiv situaţii chiar mai favorabile pentru consumatorii industriali, Hotărârea de Guvern merge pe o variantă echilibrată, fără să includă excepţiile prevăzute în ghid. Deşi, ţinând cont de dimensiunea schemei de certificate verzi, noi cred că eram foarte îndreptăţiţi să cerem aplicarea criteriilor maximale din ghid, pe care le vor aplica celelalte ţări, iar noi ştim asta din poziţiile pe care le-au avut celelalte ţări, ele vor merge la maximum.
Şi, totuşi, noi am aplicat o schemă moderată. Până la urmă, despre ce vorbim? Despre o schemă de subvenţionare a energiilor regenerabile de 19,5 miliarde de euro, la nivel de 10 ani, şi vorbim de o exceptare a industriilor care sunt prevăzute în anexa ghidului, care poate merge până la 750 de milioane de euro în România. De la 19,5 miliarde de euro, se reduce subvenţia pentru regenerabile la 18,750 miliarde de euro. Nu este suficient? De ce trebuie să plătească alte categorii de consumatori aceşti bani?
Putem face o împărţeală matematică simplă: dacă împărţim 19,5 miliarde de euro la 20 de milioane de locuitori, ne dă 35 de lei pe lună pe om, atâta plăteşte fiecare român subvenţii pentru regenerabile în 10 ani. Dacă împărţim 750 de milioane de euro, exceptarea, pentru consumatorii de pe listă, ajungem la un leu pe lună pe om.
Deci acest leu trebuie scăzut din cei 35 de lei pe care îi dă fiecare român pentru regenerabile. În felul acesta, fiecare cetăţean al României, în loc să plătească 35 de lei lunar, va plăti 34 de lei lună de lună timp de zece ani şi va fi salvată şi industria.
Din acest motiv am spus că nu trebuie să plătească consumatorul final. În ghid se spune că se poate repartiza pe alte categorii de consumatori exceptarea, cu condiţia ca statul membru respectiv să fie departe de a-şi atinge ţinta. Ceea ce nu e cazul României. România şi-a atins ţinta cu mult.
AGERPRES: Şi cine ar trebui să suporte costurile suplimentare?
Marian Năstase: În ghid scrie clar: se reduce subvenţia pentru regenerabile. Deci cei cu regenerabile vor primi 34 de lei pe lună de la fiecare român, în loc de 35 de lei. E aşa de mare reducerea? În condiţiile în care noi ne-am depăşit deja cu mult obiectivele privind energia regenerabilă şi suntem la nivelul anului 2040.
Şi continuăm! Săptămână de săptămână, sunt acreditate noi proiecte de regenerabile. Dacă e aşa de rău, de ce se mai fac aceste proiecte?
De exemplu în Franţa subvenţiile pentru regenerabile sunt de 0,5 cenţi, adică 2,2 lei pe MWh şi nimeni nu se plânge că dă faliment. Iar în România e 35 de lei pe MWh şi la noi cei cu regenerabilele se vaită că sunt probleme. Cum să fie probleme? E acelaşi tip de industrie.
AGERPRES: Se va aplica de la 1 august? E timp pentru toate procedurile?
Marian Năstase: Comisia Europeană a spus că va începe la 1 iulie procesarea aplicaţiilor depuse de ţări, dar încurajează statele membre să trimită chiar şi înainte de 1 iulie notificarea schemelor pe care doresc să le implementeze. Germania a trimis pe 10 aprilie, a doua zi după aprobarea ghidului.
Deci sunt şanse bune ca la 1 august să avem autorizarea de la Comisia Europeană.
AGERPRES: Câte companii se vor califica?
Marian Năstase: După estimările noastre, ale Asociaţiei (Asociaţia Marilor Consumatori de Energie din România — n.r.), în jur de 200-250 de companii. Spre exemplu, industria textilelor are şanse bune să se încadreze pe primul palier, pentru că energia are o pondere mare în totalul costurilor. Ştiu situaţii concrete când fabrici de textile au mutat schimbul noaptea, când energia e mai ieftină.
AGERPRES: Ce sectoare mai intră în primul palier?
Marian Năstase: Metalurgia, cimentul... Aici mai este un subiect, se doreşte reducerea consumului de energie cu 20% până în 2020. Dar nu se pune problema cât s-a redus deja şi cât se mai poate reduce, pentru că şi la noi, şi la ciment, în anumite condiţii, nu mai iese reacţia chimică. Adică dacă reduci cu 20% consumul nu mai iese ciment, ies capre, iese orice altceva, pentru că sunt nişte reacţii fizice şi fizico-chimice, pe care nu le putem încălca pentru că vrem să punem pe hârtie nişte targeturi absurde.
La fel a fost şi la regenerabile, s-au pus targeturi absurde fără niciun fel de studiu de impact.
AGERPRES: Sunteţi de acord cu condiţiile impuse de HG legate de păstrarea locurilor de muncă şi eficienţa energetică?
Marian Năstase: Absolut. Noi avem parteneriate cu instituţii de învăţământ de profil de 10 ani pentru a ne forma inginerii şi specialiştii. În ceea ce priveşte păstrarea locurilor de muncă, ştiţi bine că noi avem închisă 25% din capacitate din cauza preţului energiei şi ne dorim să o repornim, aşa că vom mai face creşte numărul locurilor de muncă.
În ceea ce priveşte eficienţa energetică, am investit până acum peste 100 de milioane de dolari şi suntem auditaţi în fiecare an de BERD strict pe eficienţă energetică, ne facem bilanţ energetic periodic.
AGERPRES: Este bine că liberalizăm piaţa de energie şi gaze? Pentru consumatori e un lucru bun?
Marian Năstase: Teoretic e un lucru bun. Practic, ca să ai o piaţă funcţională, trebuie să ai instrumentele de piaţă funcţionale. Şi vă dau un exemplu: la noi în continuare pe PCCB (Platforma Centralizată a Contractelor Bilateriale din cadrul bursei de energie OPCOM — n.r.), discutăm de această chestiune de mai bine de doi ani, licitaţiile de achiziţie de energie electrică sunt în continuare în plic închis, ca în evul mediu.
Aşa era şi atunci. Se trimitea o depeşă la castelul de vizavi. Venea un nene călare cu o depeşă sigilată. Noi punem ştampilă, ei puneau sigiliul cu ceară, îşi punea omul inelul acolo şi spunea: „Du-l la vecinul, să vedem dacă îmi dă trei capre”. Deci, dacă mă întrebaţi pe mine, e cam de evul mediu. E greu să spui că e funcţională. Şi se vede în numărul de licitaţii ratate.
Ca să ai o piaţă funcţională, trebuie să ai două scopuri principale: piaţa trebuie să fie competitivă: te duci la piaţă ca să iei mai ieftin. Doi: trebuie să fie transparentă. Când mă duc la piaţă să cumpăr roşii, toţi îşi pun preţurile. Mă duc şi încep să mă uit, îmi place, nu-mi place, mă uit la roşii... Apoi încep o negociere. În primul rând, îmi aleg vânzătorul şi chiar şi la el mă duc şi-i zic: „Nene, cu cât dai roşiile, că vreau să iau 500 de kile de roşii, că vreau să fac bulion pentru doi ani”. Omul se uită la preţul lui pe kilogram şi zice: „Dacă iei 500 de kile, pentru matale îţi fac un preţ”. Aşa funcţionează orice piaţă.
Deci trebuie să fie transparentă şi competitivă. Din păcate, la noi e doar transparentă şi asta până la un punct, dar competitivă sigur nu este, cu excepţia Pieţei pentru Ziua Următoare. Apoi trebuie să ai instrumente de acoperire a riscului, or din păcate acestea lipsesc cu desăvârşire.
Mai există un aspect. Dacă nu-mi place piaţa, mă duc la altă piaţă, mă duc la Obor. Deci am posibilitatea să aleg mai multe pieţe. Mă urc în autobuz şi mă duc la Obor şi mă uit acolo. E o piaţă mai mare, cu mai mulţi băieţi care vin să vândă roşii, s-ar putea să găsesc preţuri mai bune.
Ce se întâmplă pe piaţa de energie: noi nu avem interconexiuni. Eu dacă vreau să iau energie din Germania pentru că e mai ieftină, nu am autobuz. Asta e o problemă structurală, profundă, întrucât Comisia Europeană a zis vrem interconexiuni, vrem o piaţă liberă, competitivă, astfel încât consumatorii să plătească mai puţin. Realitatea de azi ne arată profituri uriaşe la companiile de energie şi nicio conexiune făcută sau foarte puţine, nesemnificative.
Dar interconexiunile costă bani, aşa că, după părerea mea, trebuie puse nişte ţinte clare actorilor din sectorul energetic. Adică te las să-ţi faci profituri, cu condiţia să faci interconexiuni. Te las să-ţi faci regenerabile, dar fă-ţi capacităţi de echilibrare, nu să iei banii pe regenerabile, iar eu să preiau efortul de echilibrare în sistemul meu învechit, în care tu n-ai băgat niciun ban. Dar totul trebuie făcut cu multă analiză şi discernământ şi trebuie să ţinem cont că deja s-au pierdut mulţi ani.
