Noile modificări aduse Codului de procedură fiscală au efecte atât pozitive, dar şi negative asupra contribuabililor începând cu 1 ianuarie, susţin specialiştii EY România.
O modificare pozitivă o reprezintă încetarea inspecţiei fiscale în situaţia în care aceasta depăşeşte dublul duratei legale de desfăşurare. Totuşi, în cazul marilor contribuabili, o inspecţie fiscală nu va putea depăşi un an şi şase luni, având în vedere posibilitatea de suspendare a inspecţiei doar pe o perioadă de maximum şase luni.
Pe de altă parte, un impact negativ îl reprezintă introducerea penalităţii de nedeclarare, neexistând o diferenţiere între nedeclarare şi sub-declarare. Astfel, nivelul accesoriilor pentru stabilirea de sume suplimentare la plată prin decizie de impunere ajunge din nou la 0,1% pe zi de întârziere (36% pe an).
„Termenul legal în care urmează să se efectueze rambursarea TVA a fost majorat de la 45 de zile la 90 de zile în situaţia soluţionării unui decont de TVA cu control anticipat. Mai mult, termenul de 90 de zile poate fi prelungit la rândul său cu încă 6 luni în situaţia în care este necesară verificarea declaraţiilor efectuate în sistemul VIES sau sunt necesare informaţii de la autorităţile fiscale din alte state. Se ajunge astfel la un termen legal de 9 luni în care se poate soluţiona o cerere de rambursare a TVA, fără posibilitatea pentru contribuabil de a cere dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA”, precizează Emanuel Băncilă, liderul practicii de dispute şi litigii fiscale din cadrul Radu şi Asociaţii, casa de avocatură asociată EY în România.
O nouă modificare importantă priveşte curgerea termenului de prescripţie a dreptului organului de inspecţie fiscală de a stabili obligaţiile fiscale. Astfel, dacă până acum termenul de cinci ani curgea de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, existând diferenţe semnificative între contribuabili şi autorităţile fiscale în interpretarea momentului la care se considera că s-a născut creanţa fiscală, prin modificările aduse s-a dorit o clarificare a acestui moment, stabilindu-se că dată de început a termenului de prescripţie data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală.
„Rezultă că, pentru taxele şi impozitele pentru care baza impozabilă se stabileşte anual (impozit pe venit, impozit pe profit), autoritatea fiscală va putea efectua inspecţia fiscală şi stabili obligaţii fiscale într-un interval de 5 ani şi 6 luni de la stabilirea acesteia (încheierea exerciţiului financiar), iar pentru taxe şi impozite pentru care baza impozabilă se stabileşte lunar (TVA), termenul poate fi şi de 6 ani şi 4 luni de la data stabilirii bazei impozabile (de exemplu pentru taxa aferentă lunii ianuarie)”, a menţionat Lucian Tănase, manager în cadrul Radu şi Asociaţii, casa de avocatură asociată EY în România.
Procedura de contestare în ceea ce priveşte procedura de contestare, modificările aduse prin Noul Cod de procedură fiscală reuşesc, în mare măsură, să rezolve o serie de probleme practice.
„În primul rând, contribuabilul va dispune de un termen de 45 de zile pentru formularea contestaţiei fiscale - termen mai generos faţă de actuala reglementare, care permite astfel o pregătire mai temeinică a argumentaţiei fiscale şi juridice precum şi identificarea eventualelor probe noi ce ar putea fi folosite împotriva actului contestat. În al doilea rând, salutăm introducerea unei prevederi ce permite contribuabilului să solicite să-şi susţină verbal contestaţia fiscală în faţa organului de soluţionare. Pe de altă parte însă, Noul Cod de procedură fiscală nu a mai preluat textul ce permitea contribuabilului să conteste inclusiv «lipsa actului», aspect ce poate genera interpretări contrare şi viitoare dispute între contribuabil şi autorităţi”, a explicat Alex Slujitoru, manager în cadrul Radu şi Asociaţii, casa de avocatură asociată EY în România.
