Mirajul unor câştiguri facile îi împinge pe o parte din oameni să aibă încredere în promisiuni de multiplicare a sumelor investite, iar pe o altă parte să profite de naivitatea primilor. Aşa au apărut jocurile de tip piramidal, în care au fost investite sute de miliarde de dolari de-a lungul anilor, iar pierderile au fost înzecite.
Anul trecut, de exemplu, unul dintre cei mai respectaţi oameni de pe Wall Street, Bernie Madoff, a primit cea mai mare pedeapsă – 150 de ani de închisoare, pentru o inginerie financiară care a funcţionat zeci de ani şi cu care a înşelat mii de oameni.
Romanii nu sunt nici ei străini de asemenea înşelăciuni – afaceri gen Caritas, Gerald sau FNI au luat fiinţă pentru a potoli foamea de bani a unui popor sărac, abia ieşit din comunism.
Primul mare escroc financiar din istoria Statelor Unite a fost însuşi Charles Ponzi, care a dat şi numele unei scheme de îmbogăţire rapidă, mecanism interzis de lege, dar care a fost folosit de foarte multe ori de-a lungul timpului, inclusiv în România, şi în urma căruia unii s-au îmbogăţit iar alţii au rămas cu buza umflată.
Ponzi şi-a pus pe picioare ingineria financiară în 1920, când promitea investitorilor dublarea sumei investite în 90 de zile. În februarie 1920 afacerea lui Ponzi valora 5.000 de dolari, pentru ca în martie să ajungă la 30.000 de dolari.
Promiţând profituri uriaşe celor care se lăsau păcăliţi, aceştia investeau din ce în ce mai mulţi bani, astfel încât la jumătatea anului Ponzi ajunsese la o afacere de milioane de dolari.
Aproape 40.000 de oameni au investit aproximativ 15 milioane de dolari în afacerea lui Ponzi şi doar o treime şi-au primit banii înapoi. Pentru ingineria sa financiară, Ponzi a fost condamnat la cinci ani de închisoare în 1920.
Bernie Madoff, succesorul mai înstărit al lui Ponzi
Probabil unul dintre cele mai răsunătoare exemple de fraudă financiară este cel al fostului director al NASDAQ, Bernie Madoff, care a şi primit una dintre cele mai mari pedepse, respectiv 150 de ani de închisoare.
Bazată pe schema Ponzi, frauda lui Madoff nu a avut efecte doar asupra celor bogaţi, dar şi asupra celor faimoşi. Printre victimele lui Madoff s-au numărat inclusiv vedete de la Hollywood, ca de exemplu Kevin Bacon, Nicholas Cage sau Steven Spielberg.
Ceea ce a şocat în cazul Madoff a fost faptul că acesta era unul dintre cei mai respectaţi membri ai elitei de pe Wall Street.
Hotărât să devină un om bogat şi influent, prima operaţiune financiară a lui Madoff datează din 1962, când a investit banii a 20 de clienţi în operaţiuni riscante la bursă. Marea înşelăciune a lui Madoff, pentru care a fost condamnat la 150 de ani de închisoare, a început cel mai probabil, după prăbuşirea bursei din 1987, atunci când a convins mai mulţi investitori să investească miliarde de dolari în fondul său.
Atrăgând din ce în ce mai multe persoane în joc, Madoff îi plătea pe vechii clienţi cu banii luaţi de la noii investitori. În timp, acesta a folosit banii în scopuri personale, iar când investitorii şi-au cerut banii înapoi, Madoff a povestit ce afaceri derula.
Cazul Enron: pierderi de peste 60 de miliarde de dolari
O altă fraudă de proporţii a fost cea din cazul Enron, în care au fost implicate nume precum Jeffery Skilling, Ken Lay sau Andrew Fastow.
Compania din domeniul energiei a intrat în faliment în 2001, după ce iniţial conducerea nu a declarat pierderile şi datoriile firmei. În consecinţă, acţiunile au scăzut de la 90 de dolari la 50 de cenţi.
Povestea este cu atât mai tristă cu cât păgubiţii în acest caz nu erau oameni bogaţi sau investitori care sperau la câştiguri facile, ci oameni obişnuiţi, majoritatea angajaţi ai companiei, care investiseră în firmă inclusiv banii de pensie. După falimentarea companiei, peste 4.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă.
Un scandal financiar major, în care a fost implicată cea mai mare companie alimentară din Italia, Parmalat, a relevat faptul că frauda corporatistă nu este doar o problemă americană. Compania s-a prăbuşit în decembrie 2003, după ce acumulase datorii de 27 de miliarde de dolari şi după ce aproape 17 miliarde de dolari se evaporaseră pur şi simplu din conturi. Scandalul a fost comparat cu cel de la Enron.
Mirajul îmbogăţirii rapide i-a cuprins şi pe români la începutul anilor '90: cum au luat fiinţă Caritas şi Gerald
Schema lui Charles Ponzi din anii '20 din America a fost repetată 70 de ani mai târziu în România, de Ioan Stoica. Vestea că la Cluj poţi depune o sumă de bani şi câştigi înzecit a isterizat toată ţara la doi ani de la Revoluţie.
Caritas-ul a apărut în 1992 la Cluj, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată, unde iniţial puteau depune sume mici de bani doar clujenii, pentru a primi înapoi de opt de ori mai mulţi bani, după doar trei luni.
Deşi depozitele erau cuprinse la început între 2.000 şi 10.000 de lei, mai târziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat până la 160.000 de lei.
Caritas-ul a atras 400.000 deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard de dolari) înainte de a da faliment în 14 august 1994, cu o datorie de 450 milioane de dolari.
Fondatorul şi proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în 1995 la 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi a fost eliberat după doar un an şi jumătate.
Ce naşte criza în România: noul Caritas pentru cei refuzaţi de bănci!
Pe acelaşi principiu a funcţionat şi afacerea Gerald, pusă la cale de doi tineri din Focşani. Corneliu Gerald Gorduna şi Sorin Isac au înfiinţat, în 1992, societatea Gerald, care a funcţionat din octombrie 1993 până în martie 1994, când a intrat în insolvenţă.
Bazată tot pe principiul piramidal, afacerea a fost alimentată cu peste 47 de miliarde de lei de aproape 400.000 de deponenţi, care ar fi trebuit să primească înapoi 400 de miliarde de lei. Mai puţin de 60.000 de persoane au primit înapoi aproximativ 46 de miliarde de lei. La începutul anului 1994, cei doi tineri, arestaţi şi eliberaţi ulterior pe cauţiune, au fugit din ţară şi sunt daţi în urmărire internaţională.
Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine!
Printre cele mai cunoscute, dar şi cele mai controversate afaceri patronate de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu este Fondul Naţional de Investiţii (FNI) - a cărui prăbuşire i-a şi asigurat celebritatea, la sfârşitul anilor ‘90. Peste 300.000 de persoane au fost păgubite în urma prăbuşirii fondului.
Fondul Naţional de Investiţii (FNI) a fost înfiinţat în luna noiembrie 1995, fiind administrat de societatea SOV Invest, înfiinţată de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Capitalul social era deţinut de: Centrocoop - 51%, CEC - 20%, AVAB - 20% (pachet preluat, ulterior, de Bancă Agricolă), Ioana Maria Vlas (preşedintele SOV Invest) - 7%. Restul de 2% din acţiuni a aparţinut celor aproximativ 300.000 de mici investitori, valoarea activelor deţinute fiind de circa 3.500 miliarde de lei.
Modul de funcţionare a FNI consta în depuneri bancare (în proporţie de 60%) şi vânzarea sau cumpărarea de acţiuni ale firmelor necotate pe piaţa de capital (în proporţie de 40%).
Mărirea şi decăderea imperiului FNI
Scandalul privind FNI s-a declanşat în 11 mai 2000, după apariţia unui articol în ziarul local "Adevărul de Cluj", conform căruia Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC) urma să elaboreze o nouă metodologie de calcul a activelor fondurilor mutuale. Panica deponenţilor s-a amplificat după ce mass-media a anunţat "scoaterea din FNI a aproximativ 70 milioane de dolari, printr-o firmă privată" şi fuga Ioanei Maria Vlas din România, la 22 mai 2000. În 24 mai 2000, activitatea FNI a fost sistată.
În dosarul prăbuşirii Fondului Naţional de Acumulare, Ioana Maria Vlas a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru înşelăciune, iar Nicolae Popa, fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI, la 12 ani de detenţie pentru complicitate la înşelăciune. Iniţial, în dosarul FNA a fost trimis în judecată şi Sorin Ovidiu Vântu, care ulterior a scăpat de acest dosar.
Ioana Maria Vlas a fost eliberată anul trecut, în timp ce Nicolae Popa a fost adus recent din Indonezia, unde se stabilise de mai mulţi ani şi urmează să fie judecat.
