După negocieri care au durat mai multe săptămâni, coaliţia de guvernământ de la Atena a ajuns la un compromis cu creditorii privaţi în privinţa unei parţiale iertări a datoriei pe care statul elen o are faţă de aceştia. Alt subiect al negocierilor politice din Grecia a fost noul program de austeritate pe care îl solicită troika formată din FMI, UE şi Banca Centrală Europeană. Implementarea acestui program suplimentar de economisire şi reuşita negocierilor cu creditorii privaţi sunt condiţiile principale puse de organismele internaţionale pentru eliberarea celei de-a doua tranşe a împrumutului destinat Greciei, în valoare de 130 de miliarde de euro.
Chiar şi beneficiind de o nouă perfuzie financiară, Grecia, care în ultimii doi ani s-a aflat deseori pe marginea prăpastiei, fiind salvată în ultima secundă, nu se poate considera scăpată de faliment. Situaţia a fost perpetuată parţial din cauza indeciziei de care a dat dovadă UE în privinţa Greciei, dar şi de incapacitatea politicienilor greci de a găsi soluţii viabile pentru ieşirea din criză.
Mituri şi simboluri
Ministrul elen de finanţe face deseori trimitere la mitologia greacă, spunând că negocierile cu troika internaţională seamănă cu lupta lui Hercule cu Hidra, cea cu mai multe capete. Simbolistica folosită de oficialul grec nu este întâmplătoare, ea se adresează greu încercatului popor elen, care în câteva luni va merge la urne. Realitatea este, de fapt, alta.
În Grecia, nu doar economia a clacat, ci, odată cu ea, întreg sistemul politic al ţării. Criza a scos la lumină toate slăbiciunile unui sistem bazat pe clientelism politic şi corupţie şi care acum se străduieşte să supravieţuiască.
Adevărata problemă...
Aceasta este de fapt Hidra adevărată care chinuie grecii, nu partenerii europeni demonizaţi public de o bună parte a mass-media din Grecia, la iniţiativa politicienilor eleni. Partidele politice, în frunte cu socialiştii din PASOK, dar şi conservatorii din Nea Dimokratia, principalii responsabili pentru decăderea actuală a Greciei, s-au spălat pe mâini de responsabilitate şi acuză creditorii internaţionali de "programe de austeritate dure". Această pasare a responsabilităţii în curtea altora nu promite nimic bun în contextul actualului şi cu siguranţă viitorului program de austeritate. Partidele politice din Grecia nu reuşesc să ajungă la un consens privind cauzele crizei şi căile prin care aceasta poate fi depăşită. Un mic exemplu: 31% din angajaţii greci sunt funcţionari publici. Guvernele elene din ultimii doi ani au promis reducerea sectorului public cu 150 000 de mii de posturi până în 2015. Cu toate că în realitate nu s-a întâmplat mare lucru din acest punct de vedere, ţelul este reiterat în noul program de austeritate convenit cu troika. Unii comentatori au pus reţinerile Berlinului privind salvarea zonei euro pe seama traumelor din Republica de la Weimar, scufundată în inflaţie şi şomaj în masă. Este uimitor cum "vechiul" popor elen nu învaţă din istoria proprie.
Grecia a cunoscut falimentul încă din 1893. Patru ani mai târziu, lipsa de responsabilitate a partidelor politice greceşti a dus la monitorizarea strictă a finanţelor Atenei de către marile puteri de la acea vreme, printre care Germania şi Franţa. Aşa se face că planurile germane de a delega un "comisar de austeritate" şi de a deschide un "cont obligatoriu de economii" pentru Grecia - idei care par momentan absurde - ar putea fi cel mai probabil inevitabile.
Chiar şi beneficiind de o nouă perfuzie financiară, Grecia, care în ultimii doi ani s-a aflat deseori pe marginea prăpastiei, fiind salvată în ultima secundă, nu se poate considera scăpată de faliment. Situaţia a fost perpetuată parţial din cauza indeciziei de care a dat dovadă UE în privinţa Greciei, dar şi de incapacitatea politicienilor greci de a găsi soluţii viabile pentru ieşirea din criză.
Mituri şi simboluri
Ministrul elen de finanţe face deseori trimitere la mitologia greacă, spunând că negocierile cu troika internaţională seamănă cu lupta lui Hercule cu Hidra, cea cu mai multe capete. Simbolistica folosită de oficialul grec nu este întâmplătoare, ea se adresează greu încercatului popor elen, care în câteva luni va merge la urne. Realitatea este, de fapt, alta.
În Grecia, nu doar economia a clacat, ci, odată cu ea, întreg sistemul politic al ţării. Criza a scos la lumină toate slăbiciunile unui sistem bazat pe clientelism politic şi corupţie şi care acum se străduieşte să supravieţuiască.
Adevărata problemă...
Aceasta este de fapt Hidra adevărată care chinuie grecii, nu partenerii europeni demonizaţi public de o bună parte a mass-media din Grecia, la iniţiativa politicienilor eleni. Partidele politice, în frunte cu socialiştii din PASOK, dar şi conservatorii din Nea Dimokratia, principalii responsabili pentru decăderea actuală a Greciei, s-au spălat pe mâini de responsabilitate şi acuză creditorii internaţionali de "programe de austeritate dure". Această pasare a responsabilităţii în curtea altora nu promite nimic bun în contextul actualului şi cu siguranţă viitorului program de austeritate. Partidele politice din Grecia nu reuşesc să ajungă la un consens privind cauzele crizei şi căile prin care aceasta poate fi depăşită. Un mic exemplu: 31% din angajaţii greci sunt funcţionari publici. Guvernele elene din ultimii doi ani au promis reducerea sectorului public cu 150 000 de mii de posturi până în 2015. Cu toate că în realitate nu s-a întâmplat mare lucru din acest punct de vedere, ţelul este reiterat în noul program de austeritate convenit cu troika. Unii comentatori au pus reţinerile Berlinului privind salvarea zonei euro pe seama traumelor din Republica de la Weimar, scufundată în inflaţie şi şomaj în masă. Este uimitor cum "vechiul" popor elen nu învaţă din istoria proprie.
Grecia a cunoscut falimentul încă din 1893. Patru ani mai târziu, lipsa de responsabilitate a partidelor politice greceşti a dus la monitorizarea strictă a finanţelor Atenei de către marile puteri de la acea vreme, printre care Germania şi Franţa. Aşa se face că planurile germane de a delega un "comisar de austeritate" şi de a deschide un "cont obligatoriu de economii" pentru Grecia - idei care par momentan absurde - ar putea fi cel mai probabil inevitabile.
