Într-un film de groază ştii că ceva rău urmează să se întâmple atunci când personajul decide să facă o plimbare lungă, noaptea, într-o pădure. Echivalentul în economie este şeful unei instituţii financiare care insistă că aceasta este una solidă.
Bancherii europeni susţin de cinci săptămâni că instituţiile pe care le conduc sunt într-o stare bună, chiar dacă expunerea lor pe datoriile ţărilor îndatorate din zona euro le "strangulează" accesul la finanţare. În plus, suma de bani păstrată de Banca Centrală Europeană (BCE) a crescut la maximul ultimelor 15 luni, timp în care băncile au încetat să se mai finanţeze între ele. Mai mult, America este acum îngrijorată de faptul că această criză din zona euro ar putea destabiliza sistemul financiar de aici. De altfel, preşedintele american, Barack Obama, a discutat vineri cu cancelarul german, Angela Merkel, despre ultimele evoluţii legate de criza din zona euro, pe care o considera un risc important pentru economia americană.
Băncile încep deja să îi pună în gardă pe angajaţi, dar în acelaşi timp îi asigură că lucrurile stau mai bine decât în 2008. Şeful Morgan Stanley a trimis un memo angajaţilor spunând că, în prezent, bilanţul băncii este „în mod dramatic mult mai puternic" decât era în 2008, la prăbuşirea Lehman Brothers. În acelaşi timp, surse din piaţă spun că bonusurile acordate bancherilor anul acesta vor scădea cu 75% comparativ cu 2010. În acelaşi timp, în Europa, băncile dau semne de cumpătare. Royal Bank of Scotland Group (RBS) anulează petrecerile de Crăciun pentru a reduce costurile, scrie Bloomberg. Astfel, RBS va economisi 16 dolari pentru fiecare angajat, bani folosiţi pentru a cumpăra două băuturi şi o pungă de chips-uri.
Băncile nu sunt singura ameninţare, totuşi. Şi creşterea economică anemică şi problemele de pe piaţa imobiliară americană ameninţă creşterea economică, precum şi problemele legate de evoluţia monedei Chinei în raport cu dolarul american.
Trecând peste toate aceste detalii din "film", marea problemă o constituie zona euro. Aici, o serie de falimente în serie ar dezlănţui "iadul" pe pământ, scrie The Economist. Şi asta chiar dacă, la începutul anului, un nou moment Lehman Brothers părea puţin probabil. Dar, din cauza măsurilor greşite luate de liderii europeni, asemănările cu marea criză a sistemului financiar din 2008 sunt extrem de mari. Guvernele sunt acum nevoite să susţină băncile, iar cel mai bun exemplu este Dexia, care a fost considerată stabilă şi a trecut testele de stres în iulie.
Cu lecţia învăţată, politicienii şi economiştii nu ar trebui să lase 2011 să se transforme într-un nou an de panică 2008. Problema datoriilor publice ale statelor din zona euro ar trebui să fie mai uşor de rezolvat decât cea a creditelor subprime. În plus, acum, există o mai mare transparenţă a acestora.
Ce propun jurnaliştii de la The Economist
O primă soluţie ar fi crearea unui zid în jurul membrilor zonei euro precum Italia sau Spania, care au nevoie de ajutor financiar. În al doilea rând, băncile europene ar trebui recapitalizate. Şi, nu în ultimul rând, Grecia ar trebui lăsată să intre în default ordonat.
Însă ultima soluţie depinde de felul în care liderii europeni o vor pune în aplicare. Criza datoriilor publice este o realitate de 18 luni şi incompetenţa este singurul mod în care s-au făcut remarcaţi aceşti lideri. Şi bâlbâiala continuă, în timp ce unii politicieni admit discuţiile privind restructurarea datoriei Greciei, alţii le resping. Rezultatul este unul clar. Tot mai multă incertitudine care planează asupra băncilor elene.
Jean-Claude Trichet, încă preşedinte al BCE, descrie această criză drept cea mai gravă de la Al Doilea Război Mondial şi până acum. Însă măsurile instituţiei nu par a ţine piept problemei. În 2008, guvernele erau soluţii de avarie credibile pentru bănci iar FED, banca centrală din inima crizei americane, era gata să facă orice pentru a le insufla încredere. Acum, când datoriile suverane sunt o problemă, BCE, inima financiară a Europei, oferă un ajutor limitat şi condiţional. Acesta este adevăratul film de groază.
