În Uniunea Europeană, pentru a reflecta diferenţele de mărime şi structură între gospodării, venitul total al gospodăriei este divizat după o scară echivalentă (denumită scara OECD modificată), care conferă o pondere de 1 primului adult, de 0,5 celui de-al doilea şi următorilor membri ai gospodăriei cu vârsta care au împlinit 14 ani şi de 0,3 copiilor cu vârsta sub 14 ani.
De exemplu, o familie compusă din doi soţi cu doi copii va avea venitul divizat cu 2,1, astfel încât un venit anual de 10.500 euro va fi echivalent cu un venit de 5.000 euro atribuit fiecărui membru al familiei. De asemeni, trebuie reţinut că termenul de venit se referă la venitul total disponibil. Acesta include transferurile în numerar şi este luat în calcul după plata taxelor şi a asigurărilor sociale.
Indicatorul de bază pentru sărăcie/inegalitate este proporţia populaţiei care trăieşte sub risc de sărăcie ( at-risk-of-poverty, în limba engleză). Limita sub care intervine riscul de sărăcie a fost fixată la 60% din venitul mediu echivalent, în exemplul dat 3.000 de euro.
La noi, situaţia este mai greu de evaluat, deoarece datele prezentate de INS nu ţin cont de aceste ponderi şi nu există în mod oficial o cifră clară privind numărul celor care sunt în situaţia de sărăcie. În schimb, valorile europene valabile pentru anul 2008 sunt prezentate în documentul „Veniturile şi condiţiile de trai în Europa”, care a stat la baza elaborării segmentului social al Strategiei 2020.
Vi le prezentăm pentru a vă forma o idee asupra percepţiei realităţii în diferite state, cu precizarea că studiul a ţintit familiile formate din doi adulţi şi doi copii cu vârsta de 14 ani, considerate ca reprezentative pentru deciziile de politică socială. Sumele primite sub forma a diverse prestaţii din partea statului nu au fost luate în calcul.
Þara Limita de sărăcie (euro/lună):
Belgia 1.775
Bulgaria 490
Cehia 1.020
Danemarca 1.843
Germania 1.860
Estonia 814
Irlanda 1.916
Grecia 1.269
Spania 1.468
Franţa 1.703
Italia 1.581
Cipru 1.984
Letonia 771
Lituania 734
Luxemburg 2.888
Ungaria 698
Malta 1.327
Olanda 1.980
Austria 1.968
Polonia 685
Portugalia 1.009
România 334
Slovenia 1.469
Slovacia 707
Finlanda 1.685
Suedia 1.816
M. Britanie 2.036
Se observă că România are cea mai scăzută limită de sărăcie, mult chiar sub cea din Bulgaria, la jumătate faţă de cea de aproximativ 700 de euro pe lună valabilă pentru fostele colege de bloc estic - Polonia, Slovacia şi ţările baltice - şi la mai puţin de o cincime faţă de Franţa sau Germania.
Plasarea în urma Bulgariei nu se explică prin sărăcia în sine, ci prin distribuţia mult mai inegală a veniturilor, la care se adaugă o pondere însemnată a prestaţiilor sociale (peste 25%, conform Anchetei bugetelor de familie pe trimestrul IV 2010), deşi nivelul mediu de trai exprimat prin PIB/locuitor nu diferă semnificativ.
Mai grav, un salariu mediu net de 1.411 lei pe luna februarie 2011 trimite automat în sărăcie familia de doi adulţi cu doi copii minori, chiar şi după slabele standarde româneşti. Cei 334 euro lunar indexaţi cu inflaţia de 13% pe 2009 şi 2010 ar fi cerut un venit de 1.548 lei, care nu a mai fost atins în urma tăierilor salariale.
Practic, prin impozite sporite asupra celor care câştigă ceva mai mult decât media pe economie, statul îi ţine la mila lui pe cei care primesc mizerabilul salariu minim pe economie de 510 lei (echivalentul a 670 lei brut, cifra oferită public). Doi salariaţi familişti cu copii care primesc pentru munca depusă suma de 1.020 lei nu pot strânge 1.548 lei (limita de sărăcie actualizată la inflaţie), nici măcar cu alocaţiile date de stat, motiv pentru care asemenea familii ori nu pot exista ori sunt la mâna bunicilor pensionari.
De reţinut, pentru cei care vor să plece din ţară şi să-şi întemeieze o familie în Occident, statistica prezentată este un avertisment. Desigur, să fii sărac la ei este altceva decât să fii sărac la noi. Dar presupune să câştigi mult mai mulţi bani dacă nu vrei să rămâi sărac, în termenii societăţii în care trăieşti. (N.S.S.)
