"Pe toate domeniile administrative, deficienţele de management operaţional reprezintă cea mai pronunţată constrângere a administraţiei agricole şi de dezvoltare rurală în privinţa realizării efective de politici şi servicii. Acestea sunt mai severe decât orice constrângeri bugetare", notează Banca Mondială (BM), care a realizat o evaluare completă, la nivel central şi regional, a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a celor două agenţii de plăţi (APIA, APDRP) şi a structurilor subordonate.
BM semnalează totodată fragmentarea instituţională din agricultura românească şi compartimentalizarea activităţilor, complexitatea structurilor de management şi calitatea slabă a delegării şi comunicării. "Fragmentarea instituţională, atât în plan orizontal (la nivel de agenţii), cât şi vertical (ramuri teritoriale), este pronunţată şi creează costuri administrative şi probleme în interfaţa cu beneficiarii programelor. De asemenea, fragmentarea cauzează suprapuneri în activitate, în special în privinţa procesării solicitărilor, livrării serviciilor (de consiliere) şi controalelor", se spune în raportul BM. Totodată, administrarea agriculturii româneşti merge în două viteze, determinate de încadrarea (sau nu) a programelor, serviciilor şi iniţiativelor în categoria politicilor europene. Astfel, BM semnalează diferenţe semnificative de performanţă în interiorul sistemului, între agenţiile şi serviciile care se ocupă de programe europene şi cele care sunt responsabile de iniţiative autohtone. "Toate serviciile şi agenţiile care se ocupă de programe cofinanţate sau coadministrate de Comisia Europeană au un scor de performanţă spre nivelurile superioare. Acelea care gestionează servicii interne sau programe naţionale au obţinut în general note spre limita de jos a scării de performanţă", se arată în raport.
BM recomandă accelerarea reformei în zona agenţiilor şi serviciilor care se ocupă de programele interne, dar notează că performanţele bune ale structurilor care gestionează iniţiative şi fonduri europene reprezintă un avantaj, în sensul că pot fi folosite ca exemplu pentru restructurarea celor cu o evoluţie slabă. În plus, în privinţa diferenţelor de performanţă între cele două tipuri de structuri, BM semnalează că angajaţii care nu se ocupă de programe europene sunt frustraţi de bonusurile de până la 75% din salariu primite de colegii lor implicaţi în iniţiative CE. De asemenea, programele europene se încadrează într-o strategie generală privind agricultura şi dezvoltarea rurală definită de Politica Agricolă Comună (CAP) a UE, în timp ce administaţia naţională nu merge într-o direcţie clară. "La această dată nu există o strategie generală la nivelul acestui sector, completă şi cuprinzătoare, care să ghideze politica administraţiei în privinţa formulării şi implementării politicilor. Dezvoltarea programelor finanţate de UE corespunde strict cu strategia şi exigenţele europene. Însă documentele strategice cheie nu acoperă decât domeniile finanţate prin CAP. Programele şi politicile MADR nu sunt încă integrate în acest cadru. Prin urmare, iniţiativele administraţiei sunt determinate de absorbţia fondurilor europene, şi nu de rezultate şi de o direcţie. Practic, niciun document nu cuprinde viziunea şi strategia administraţiei agricole şi de dezvoltare rurală", scrie Banca Mondială.
Experţii BM au găsit însă şi aspecte pozitive, apreciind că reformele actuale răspund "destul de adecvat şi sistemic" la provocările de reformă instituţională cu care se confruntă acest sector şi administraţia responsabilă. BM notează că România este una dintre cele mai bine dotate ţări agricole din UE, geografic şi în materie de resursă umană. Totodată, România are acces la cea mai mare piaţă alimentară din lume (UE - n.r.), la fonduri europene semnificative, la stabilitatea şi predictibilitatea CAP. Totuşi, toate aceste avantaje nu au reuşit să genereze o creştere şi o restructurare generalizată a agriculturii româneşti şi o dezvoltare a zonelor rurale, aspecte foarte importante pentru obiectivele de integrare europeană şi coeziune socială ale României.
BM semnalează totodată fragmentarea instituţională din agricultura românească şi compartimentalizarea activităţilor, complexitatea structurilor de management şi calitatea slabă a delegării şi comunicării. "Fragmentarea instituţională, atât în plan orizontal (la nivel de agenţii), cât şi vertical (ramuri teritoriale), este pronunţată şi creează costuri administrative şi probleme în interfaţa cu beneficiarii programelor. De asemenea, fragmentarea cauzează suprapuneri în activitate, în special în privinţa procesării solicitărilor, livrării serviciilor (de consiliere) şi controalelor", se spune în raportul BM. Totodată, administrarea agriculturii româneşti merge în două viteze, determinate de încadrarea (sau nu) a programelor, serviciilor şi iniţiativelor în categoria politicilor europene. Astfel, BM semnalează diferenţe semnificative de performanţă în interiorul sistemului, între agenţiile şi serviciile care se ocupă de programe europene şi cele care sunt responsabile de iniţiative autohtone. "Toate serviciile şi agenţiile care se ocupă de programe cofinanţate sau coadministrate de Comisia Europeană au un scor de performanţă spre nivelurile superioare. Acelea care gestionează servicii interne sau programe naţionale au obţinut în general note spre limita de jos a scării de performanţă", se arată în raport.
BM recomandă accelerarea reformei în zona agenţiilor şi serviciilor care se ocupă de programele interne, dar notează că performanţele bune ale structurilor care gestionează iniţiative şi fonduri europene reprezintă un avantaj, în sensul că pot fi folosite ca exemplu pentru restructurarea celor cu o evoluţie slabă. În plus, în privinţa diferenţelor de performanţă între cele două tipuri de structuri, BM semnalează că angajaţii care nu se ocupă de programe europene sunt frustraţi de bonusurile de până la 75% din salariu primite de colegii lor implicaţi în iniţiative CE. De asemenea, programele europene se încadrează într-o strategie generală privind agricultura şi dezvoltarea rurală definită de Politica Agricolă Comună (CAP) a UE, în timp ce administaţia naţională nu merge într-o direcţie clară. "La această dată nu există o strategie generală la nivelul acestui sector, completă şi cuprinzătoare, care să ghideze politica administraţiei în privinţa formulării şi implementării politicilor. Dezvoltarea programelor finanţate de UE corespunde strict cu strategia şi exigenţele europene. Însă documentele strategice cheie nu acoperă decât domeniile finanţate prin CAP. Programele şi politicile MADR nu sunt încă integrate în acest cadru. Prin urmare, iniţiativele administraţiei sunt determinate de absorbţia fondurilor europene, şi nu de rezultate şi de o direcţie. Practic, niciun document nu cuprinde viziunea şi strategia administraţiei agricole şi de dezvoltare rurală", scrie Banca Mondială.
Experţii BM au găsit însă şi aspecte pozitive, apreciind că reformele actuale răspund "destul de adecvat şi sistemic" la provocările de reformă instituţională cu care se confruntă acest sector şi administraţia responsabilă. BM notează că România este una dintre cele mai bine dotate ţări agricole din UE, geografic şi în materie de resursă umană. Totodată, România are acces la cea mai mare piaţă alimentară din lume (UE - n.r.), la fonduri europene semnificative, la stabilitatea şi predictibilitatea CAP. Totuşi, toate aceste avantaje nu au reuşit să genereze o creştere şi o restructurare generalizată a agriculturii româneşti şi o dezvoltare a zonelor rurale, aspecte foarte importante pentru obiectivele de integrare europeană şi coeziune socială ale României.
