Băncile centrale din lumea întreagă încearcă să-şi slăbească monedele pentru a da un impuls economiei. În acest fel, euro devine mai scump şi periclitează redresarea economiilor lovite de criză din Europa. Dar BCE se opune apelurilor tot mai largi la intrarea în războiul valutar.
Investitorul miliardar George Soros şi preşedintele francez François Hollande, socialist, sunt de acord: Lumea se află în pragul unui război valutar care ameninţă să distrugă Europa. Europenii ar trebui să intre până la urmă în acest conflict şi să se lupte cu toate forţele lor, spune Soros, a cărui avere provine în parte din pariurile lui împotriva lirei sterline britanice.
"Europa este un outsider", a spus de curând finanţistul de 82 de ani, la Forumul Economic Mondial de la Davos. El a dat vina pe BCE, pe care o califică drept ultimul reprezentant al unei politici depăşite pentru băncile centrale.
Hollande nu spune lucrurilor pe nume, dar vrea să spună cam acelaşi lucru. "O zonă valutară trebuie să aibă o politică de schimb valutar, în caz contrar va ajunge să aibă o cotaţie care nu corespunde stării reale a economiei sale", a spus socialistul, săptămâna trecută, în faţa Parlamentului European de la Strasbourg. Aceste remarci îi erau destinate lui Mario Draghi, preşedintele BCE cu sediul la Frankfurt. Mesajul lui Hollande este că el ar trebui să protejeze rata de schimb valutar a monedei euro.
Şeful băncii centrale se confruntă cu presiuni tot mai intense, deoarece el nu se poate hotărî să adopte conceptul 'quantitative easing', ultima modă în lumea finanţelor. Aceasta implică angajarea băncilor centrale în achiziţia pe scară largă a obligaţiunilor emise de guvernele proprii şi altor titluri de valoare, astfel injectând uriaşe sume de bani în sistemul financiar. În acest fel, ei speră să stimuleze economia internă şi să menţină moneda proprie la niveluri ieftine, ceea ce antrenează o consolidare a exporturilor. Soros crede că aceasta este singura modalitate prin care ţările pot ieşi din datoriile lor mari pentru a reveni la creştere.
Dar o ţară care îşi împinge artificial în jos rata de schimb valutar obţine avantaje competitive în detrimentul altora, iar dacă aceştia îşi manipulează propriile monede, toate părţile vor ajunge să piardă.
Japonia a adoptat cea mai agresivă abordare până acum. Sub presiunea guvernului de curând ales, guvernatorul Băncii Japoniei, Masaaki Shirakawa, a anunţat că intenţionează să achiziţioneze cantităţi nelimitate de obligaţiuni guvernamentale şi titluri de valoare, pe viitor. Þara se află în procesul "reconstrucţiei îndrăzneţe" a politicii sale monetare, a declarat premierul Shinzo Abe. De fapt, yenul japonez a pierdut 12% din valoarea sa faţă de dolar, în ultimele două luni.
Banca centrală a SUA, Federal Reserve Bank, a tipărit la rândul ei bani în cantităţi de neimaginat până acum, de la începutul crizei financiare. Dând programului său numele de QE1 şi QE2, Fed a pompat peste un trilion de dolari in economia americană.
Ani la rând, China şi-a apărat moneda proprie prin stabilirea unui curs valutar fix faţă de dolar, iar Banca Naţională Elveţiană permite acum aprecierea francului doar în anumite limite, deoarece investitorii au considerat valuta elveţiană ca fiind una din cele mai sigure, de la izbucnirea crizei datoriilor suverane din Europa.
Un "tsunami" de bani ieftini se rostogoleşte peste lumea întreagă, a spus preşedinta braziliană Dilma Rousseff, cu mai mult de un an în urmă. Consecinţele sunt dezastruoase pentru economiile emergente precum Brazilia, deoarece valutele lor se apreciază constant pe pieţele mondiale.
Dar Europa ar putea ajunge şi ea unul din marii perdanţi. De la uşoara temperare a crizei euro, rata de schimb a monedei comune s-a apreciat, ceea ce ar putea contracara relansarea economică în ţările afectate de criză de pe continent. Şi proiectele de sporire a competitivităţii economiei franceze ar putea fi zadarnice, avertizează Hollande.
Dar cum ar trebui să se apere Europa? Teoretic, băncile centrale ar trebui să combată inflaţia. Dar cu cât tipăresc mai mulţi bani, cu atât vor valora mai puţin - experienţă dureroasă pe care Germania în special a trebuit să o parcurgă în secolul trecut. Din acest motiv, preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann a emis un avertisment extrem de vehement împotriva "politizării" ratelor de schimb valutar şi "violărilor alarmante".
Preşedintele BCE, Mario Draghi nu vrea nici el să ia parte la cursa mondială a deprecierilor. Este adevărat că BCE a lansat în repetate rânduri programe de achiziţie a obligaţiunilor guvernamentale, în timpul crizei euro, spre nemulţumirea lui Weidmann. Dar acestea par minuscule în comparaţie cu ceea ce se petrece la nivel internaţional, şi se pare că Draghi nu are intenţia de a merge mai departe. El nu vede niciun motiv pentru a schimba direcţia, spune el, "doar pentru că alte bănci centrale o modifică".
Pe de altă parte, cineva care se află în mijlocul unui teren de luptă trebuie în cele din urmă să se apere. "Altfel, rata de schimb a euro va exploda", spune Jörg Krämer, economist-şef la marea bancă germană Commerzbank. Dar dacă conflictele vor escalada, toţi vor avea de pierdut, adaugă el. "Am trece printr-o cursă internaţională a devalorizării", avertizează Krämer. "Aceasta va fi invariabil însoţită de o creştere constantă a ratei inflaţiei şi de o economie globală avariată".
Există probabil o soluţie la această problemă: un tratat de pace internaţional între generalii din acest nou război: guvernatorii băncilor centrale.
