Unul dintre cei mai mari investitori în economia României începe să simtă gustul amar al crizei euro. Austria este percepută ca fiind din ce în ce mai riscantă de către investitori în timp ce sectorul bancar resimte din plin criza datoriilor suverane.
Investitorii fug de tot ce nu este Germania în acest moment. Þări ca Franţa şi Austria, care au calificative maxime de la agenţiile de rating, plătesc în acest moment dobânzi record pentru a finanţa datoria publică în comparaţie cu cele plătite de nemţi. Dobânda la obligaţiunile pe 10 ani a crescut cu un punct procentual din septembrie, de la 2,5% la 3,63%. Încă nu e periculos pentru finanţarea statului, dar este foarte scump prin comparaţie cu Germania.
De unde această ostilitate a pieţelor faţă de Austria? Viena se teme cel mai mult în acest moment pentru ratingul său AAA. O recunoaşte şi guvernul. Ministrul Afacerilor Externe, Michael Spindelegger, spune că ratingul trebuie protejat cu toate eforturile. „Ne îndreptăm către o spirală a datoriei generată de datoria nouă şi de cea veche. Trebuie să evităm în mod absolut să fim traşi în acest vortex”, declara oficialul austriac săptămâna trecută pentru cotidianul Kurier, citat de Reuters. Spindelegger estimează că o retrogradare cu o singură treaptă ar creşte serviciul datoriei publice cu 3 miliarde de euro pe an.
Impactul unei tăieri de rating poate fi însă mai greu de anticipat de atât, din moment ce dobânzile Austriei au crescut sensibil şi după ce s-a zvonit că o delegaţie Moody's va evalua performanţele guvernului de la Viena în perioada următoare şi că ar putea pune perspectiva negativă asupra ratingului, potrivit FT Deutschland.
Guvernul spune că este pregătit să ia mai multe măsuri pentru a reduce datoria publică şi chiar să o limiteze prin constituţie la 60% din PIB. Însă, până atunci, austriecii se vor confrunta cu un vârf de îndatorare de peste 74% PIB în 2012 şi de 75,5% din PIB în 2013, faţă de o datorie de 72,3% din PIB în 2010 (sau 205 miliarde euro). Viena a programat pentru începutul anului viitor adoptarea strategiei fiscale pe tremen mediu, în care ar trebuie să se regăsească măsuri prin care să fie reduse cheltuielile cu pensionarea anticipată, sistemul de sănătate, cu subvenţiile şi cu transportul feroviar. Statul austriac ar putea să vândă şi pachetele de acţiuni deţinute OMV şi Telekom Austria.
Mega-băncile, criza euro şi Europa de SE
E posibil ca, în timp, guvernul să reuşească să reducă cheltuielile în cele din urmă şi să ajungă la un buget echilibrat, după un deficit de 12,6 miliarde de euro în 2010 (4,4% din PIB) şi unul de 3,6% din PIB în acest an, însă există o posibilă problemă pentru care statul nu mai are resurse. Guvernul austriac a naţionalizat Hypo bank în 2009 şi a slavat de la faliment mai multe bănci, cu cheltuieli de 9 miliarde de euro, aşa că acum a rămas fără gloanţe pentru o intervenţie în piaţa bancară, cu active de patru ori mai mari decât produsul intern brut, mai ales că băncile au amânat plata banilor datoraţi la bugetul public.
Principala sursă de infecţie pentru Austria este Italia, ţară ce pare deja să se confrunte cu o problemă a datoriei publice fără scăpare, după ce randamentele de 7% au devenit o obişnuinţă în ultima săptămână.
Italia este importantă pentru Austria nu numai pentru că cele două ţări se învecinează, ci pentru că sistemele bancare sunt şi ele strâns legate. Bank Austria este deţinută de italienii de la UniCredit, care la rândul lor au o expunere de 47,5 miliarde de euro pe datoria suverană a Italiei. Băncile austriece, fără Bank Austria, aveau o expunere directă de 15,8 miliarde de euro pe Italia în iulie.
Pentru sistemul bancar austriac, problemele nu vin doar din Italia. Într-un raport publicat de FMI în septembrie, o altă mare vulnerabilitate a Austriei era considerată expunerea băncilor sale pe Europa de Est, unde se concentrază o mare parte din activele bancare.
În România, trei bănci din top 10 sunt deţinute de austrieci: Banca Comercială Română (locul 1 după active) de către Erste Bank, Raiffeisen Bank România (locul 3 după active) de către Raiffeisen Zentralbank şi Volksbank România (locul 8 după active) de către Österreichische Volksbanken. La sfârşitul anului trecut, cele trei bănci deţineau active de 108,72 miliarde lei sau 25,82 miliarde euro la cursul mediu pe 2010, conform datelor BNR, şi aveau o cotă de piaţă de 32,1%. România este a doua cea mai mare piaţă pentru băncile austriece după cea din Croaţia.
FMI avertizează că expunerea pe SE Europei ar putea fi o piatră de moară pentru Austria, şi aici nu vorbim neapărat de expunerea suverană – deşi şi aceasta este considerabilă, ci de rata creditelor neperformante.
O nouă recesiune economică, cu noi credite neperformante, ori o nouă criză financiară, ar putea pune probleme serioase băncilor austriece.
Erste Bank a anunţat pierderi imense în T3 2011, după ce a reconsiderat valoarea activelor din România şi Ungaria şi a recunoscut că a ţinut în bilanţuri CDS-uri fără se le declare ca atare, ceea ce în cele din urmă l-a atras pe directorul Andreas Treichl într-o anchetă. De altfel, în ultimul an băncile austriece listate la bursă au pierdut peste 55% din valoare.
Ce înseamnă asta pentru România
Faptul că unele dintre cele mai mari bănci româneşti sunt deţinute de austrieci ar putea să fie o problemă pentru România dacă se va ajunge la o reducere a expunerii. Mai multe analize arată că recapitalizarea băncilor mari din Zona euro va avea consecinţe nefaste pentru Europa Emergentă, pentru că se va face în defavoarea acesteia. Cu alte cuvinte, băncile străine o să-şi reducă expunerea pe ţări ca România, dacă nu se semnează un nou acord de tip Viena.
Austria va juca un rol deosebit de important în acest caz pentru că Erste şi Raiffeisen sunt cele mai mari bănci din regiune. Agenţia de rating Standard & Poor’s spune că statul austriac nu va putea susţine financiar expunerea băncilor sale de peste 190 miliarde de euro pe fostele ţări comuniste.
Austria este unul dintre cei mai mari investitori în economia României, şi pe lângă sectorul bancar, companiile austriece mai au investiţii importante în asigurări, industria petrolieră, industria lemnului şi cea a contrucţiilor.
