Apa de ploaie evacuată prin reţeaua publică de canalizare costă mai mult decât apa de uz casnic, în cazul unei familii cu un consum redus, anomalie rezultată dintr-o formulă de calcul care nu a putut fi perfectată timp de zeci de ani în pofida hotărârilor adoptate, relevă un document guvernamental.
Actualul sistem de calcul al costurilor de evacuare a apei de ploaie se bazează pe cantitatea de apă comunicată de către Autoritatea Naţională de Meteorologie (ANM) şi coeficienţi de scurgere prestabiliţi, ceea ce conduce la situaţii în care, într-o lună cu precipitaţii, familii cu un consum mic de apă plătesc mai mult pentru evacuarea apei de ploaie.
Tariful apei de ploaie este inclus în factura de întreţinere a locuinţei, fără să fie evidenţiat distinct, şi justificat pe considerentul că apa de ploaie este preluată în sistemul de canalizare, transport şi epurare a apelor uzate, iar acest parcurs tehnic presupune anumite cheltuieli, motiv pentru care există un tarif perceput populaţiei şi persoanelor juridice.
Cum se face calculul
Denumită pretenţios drept "apă meteorică" în acte oficiale, apa de ploaie a fost calculată mult timp, din punct de vedere al costului preluării de reţeaua publică de canalizare, prin norme emise încă din 1981, în perioada regimului Ceauşescu, de Biroul Executiv al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, în care cheltuielile erau stabilite unitar la nivel naţional, în funcţie de suprafaţa totală a spaţiilor beneficiarului.
Defalcate pentru "unităţi socialiste", domeniul public şi locuinţe, coeficienţii de calcul, în care cantitatea de apă căzută era stabilită unitar la nivel naţional, indiferent de zonă, au fost păstraţi conştiincios de către autorităţi pentru întreprinderi, instituţii de stat şi locuinţe, deşi chiar acestea au admis că normele sunt deficitare.
"Cu toate că, statistic, se confirmă faptul că nivelul pluviometric este diferit de la o zonă la alta a ţării, după anul 1990, în lipsa altor reglementări la nivel naţional, s-a continuat aplicarea aceloraşi coeficienţi, în baza unor decizii ale consiliilor locale sau ale prefecturilor", se arată în documentul citat.
Pe acest fond, în care cheltuielile erau calculate unitar la nivel naţional, a fost adoptată în 2002 o hotărâre de guvern prin care a fost stabilit că apa meteorică preluată de canalizare este determinată prin înmulţirea cantităţii multianuale de apă cu suprafeţele totale ale incintelor, construite sau neconstruite, declarate de fiecare utilizator. Sistemul de calcul pe baza unei medii multianuale, cu facturi lunare similare, a generat reclamaţii trimise la adresa operatorului din partea utilizatorilor care "nu au înţeles" că trebuie să plătească apă de ploaie şi în lunile cu secetă, se arată în document.
Practic, prin acest sistem, nu era luată în calcul cantitatea reală de apă căzută şi preluată de canalizare, iar facturile erau emise chiar şi în perioadele cu precipitaţii reduse sau în absenţa acestora.
Ulterior, în 2007, autoritatea de reglementare în domeniu a stabilit printr-un ordin că apa meteorică preluată de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii comunicate de ANM pentru luna anterioară emiterii facturii cu suprafeţele totale ale incintelor declarate de utilizatori şi coeficienţi de scurgere prestabiliţi.
Sistemul conduce însă la situaţii în care, într-o lună cu precipitaţii, familii cu un consum mic de apă plătesc mai mult pentru evacuarea apei de ploaie. "Variantele de calcul prin care cantităţile de apă meteorică facturate sunt constante în fiecare lună au condus la o aplatizare a contravalorii facturilor la nivelul unui an, precum şi la nemulţumirea multor utilizatori care «nu au înţeles» că prin această modalitate de facturare trebuie să plătească apă de ploaie şi în lunile cu secetă. Varianta practicată în prezent, cu toate că reflectă mai exact cantităţile de apă meteorice efectiv evacuate în reţeaua de canalizare, poate conduce la unii utilizatori cu un consum mic de apă şi în caz de precipitaţii abundente, la plăţi mai mari pentru evacuarea apelor meteorice decât pentru consumul de apă", este anomalia indicată în document.
Conform sursei citate, autoritatea de reglementare îşi arată "întreaga disponibilitate" de a modifica modul de calcul al apei de ploaie preluate în canalizare, dacă va exista o iniţiativă parlamentară cu larg consens pentru modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare.
În România, pe parcursul unui an, numărul mediu al zilelor cu precipitaţii ajunge până la 200 zile.
Directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, Ion Sandu, a declarat de mai multe ori că în România vor fi înregistrate în următorii ani fenomene meteorologice tot mai frecvente şi mai violente, dar şi "precipitaţii de proporţii", de vină fiind efectul de seră suprapus peste cauzele naturale ale încălzirii.
Cheltuieli foarte mari
Date transmise recent de Institutul Naţional de Statistică la solicitarea MEDIAFAX relevă că preţurile reglementate de stat au crescut faţă de 1990 chiar şi de 37.000 ori, de două până la zece ori peste rata inflaţiei din ultimii 21 de ani, topul fiind condus de apă şi salubritate, gaze, căldură şi electicitate, deşi liberalizarea unora nu s-a încheiat.
Cifrele reflectă situaţia din 2011 comparativ cu octombrie 1990, de când există date comparabile pe indicele preţurilor de consum. Dacă rata inflaţiei a fost de 375.288,6%, tarifele la apă, canalizare şi salubritate au crescut în această perioadă cu 3.713.336%, adică de peste 37.000 de ori faţă de preţurile din 1990, şi indică cea mai mare scumpire din ultimii 20 de ani.
În perioada 2001-2011, cheltuielile cu apă, canal şi salubritate au urcat de 6,7 ori (de aproape 3 ori mai repede decât restul preţurilor) şi rămân pe prima poziţie.
