Cu fiecare zi sărăcia tecucenilor devine tot mai acută, iar această situaţie se vede peste tot. Magazinele sunt colindate doar de persoane care vorbesc concomitent două sau trei limbi şi chiar şi acestea „vânează” reducerile sau chiar magazinele gen „38”. Pieţele tecucene, cu tarabe doldora de gogoşari dolofani şi cu preţ „iute”, 4-5 lei/kg, prune brumării, tocmai bune de magiun, dacă ar avea cine să le şi cumpere sau, mai clar, cu ce să le cumpere, sunt goale. Rar câte un cumpărător trece cu privirea iscoditoare, demnă de cel mai versat detectiv, în căutarea celor mai ieftine legume şi zarzavaturi. În tot acest timp există şi comercianţi fericiţi şi nu este cazul vânzătorilor din magazinele cu vitrine atent aranjate, ci cei ce vând haine vechi. Acest sector al comerţului pare cel mai productiv pe perioadă de „secetă” financiară. Tecucenii şi nu numai „vânează” marfa nouă sau, de ce nu, reducerile. Cu o zi sau două înaintea aprovizionării, magazinele „Second Hand” fac reduceri considerabile, un obiect de îmbrăcăminte putând fi achiziţionat chiar şi cu un leu. În această zi de mare sărbătoare, cei cu bănuţi puţini ies împovăraţi de haine, cei mai mulţi îşi schimbă garderoba pentru următorul sezon. Dar nici aici nu este raiul reducerilor, căci obiectele de îmbrăcăminte groase, haine de toamnă, paltoane, geci, dar şi încălţămintea, au reduceri de maxim 50% din valoarea de pe etichetă.
În momentul în care facturile sunt în continuă creştere, preţul la alimente de asemenea, singura „casă de modă” rămâne S.H.-ul.
