Zilele trecute, în cadrul reuniunii inginerilor organizată în parteneriat de către AGIR şi Universitatea „Dunărea de Jos”, un specialist în geologie şi hidrogeologie, a cărui întreagă carieră a fost strâns legată de cea a comunităţii noastre, avertiza autorităţile, în cadrul festivităţii, că este nevoie imperioasă să fim preocupaţi de geotehnică.
Ing. Margareta Sabina Bălan a venit în Galaţi cu 53 de ani în urmă, printr-o repartiţie impusă, fiind somată că refuzul preluării postului în termen de 15 zile s-ar putea solda cu detenţia sa. Mentorul său, profesorul universitar Nae Tomescu, o asigura că autorităţile acelor vremuri o vor sprijini în munca ei, pentru că urma să i se acorde o misiune extrem de dificilă: găsirea soluţiilor de construcţii şi dezvoltare a Galaţiului. Iar la acea dată, punctual, se planifica apariţia zonei “Þiglina”.
„Mă scuzaţi că vă spun toate aceste lucruri, dar eu mă îngrijorez”
Terenul pe care s-a dezvoltat oraşul, şi în special cel din Þiglina, este extrem de rar, unic în Europa, manifestându-se fenomenul de „alunecări de teren reversibile”. Inginera Bălan îşi aminteşte: „Când mi-a spus asta, m-a speriat şi mai tare”. În continuare ne-a oferit explicaţia pe care a primit-o la acea dată de la mentorul său: la vărsarea Siretului în Dunăre, acesta se loveşte de Cocuţa şi sapă în taluzul Þiglinei I, astfel încât terenul, în loc să alunece, se răstoarnă. Această specificitate periculoasă este coroborată cu riscul seismic, ce impune la rândul său necesitatea realizării unor construcţii rezistente la cutremure de 7-8° Richter, ce se pot resimţi prin propagarea undei seismice generată de apropierea zonei vulcanice din Vrancea. Leosul din zona noastră ne mai oferă o „bucurie”: în cazul umezirii, pământul îşi subţiază nivelul, iar apa se ridică la suprafaţă, ceea ce a dat întotdeauna mari bătăi de cap celor care au încercat să intervină în cazul unor defecţiuni ale conductelor de apă. Inginera Bălan a precizat: „Sunt probleme deosebit de grele ale Galaţiului şi nu există un colectiv de geotehnie. Mă scuzaţi că vă spun toate aceste lucruri, dar eu mă îngrijorez. Nivelul este necorespunzător, dacă nu se reia în serios... La ora actuală mai există un laborator cu două persoane. Nu mai este nimic acolo (utilajele necesare - n.r.). Eu vă rog, pentru liniştea celor care construiesc... Fără geotehnică nu faceţi nimic”.
Parvenitismul a învins raţiunea
Inginera a lucrat încă de la începutul repartizării sale la Galaţi cu specialişti ruşi: „Am făcut multe experimente ca să ajungem la experienţa asta”. Problema pe care şi-o pune acum este că toată experienţa, toată cunoaşterea acumulată în peste 33 de ani de activitate (căci a continuat să lucreze şi după pensionare) se poate pierde, în condiţiile în care problemele cu care s-a confruntat şi cărora le-a găsit soluţii ar putea fi înţelese de cineva care ar putea prelua cunoştinţele pe care le-a acumulat. Acea persoană nu există, din nefericire. Inginera Bălan a sublinat ideea că autorităţile şi comunitatea trebuie să privească această problemă a terenului cu toată seriozitatea. Putem, deci, înţelege insistenţa primarului care încerca să îi convingă pe cei care îşi doreau vile pe Faleză să renunţe la planurile lor. În cele din urmă raţiunea a fost învinsă de imboldurile de parvenitism ale celor care au ţinut morţiş să locuiască exact acolo.
