Prima zi, ploioasă, bogăţie de râs şi multă căldură, în sala de spectacol. Spectacolul de deschidere al gălăţenilor la Festivalul Naţional de Comedie, care merită să fie văzut şi iubit este "Visul unei nopţi de vară", o comedie romantică scrisă de William Shakespeare, în care acţiunea prezintă aventurile a patru iubiţi din Atena, a unui grup de actori amatori şi relaţiile care se creează între personajele umane şi spiriduşii care locuiesc în pădure. Iubirea este, în viziunea foarte pesimistă a lui Shakespeare, numai o iluzie, ca şi viaţa însăşi. Nebunul, îndrăgostitul şi poetul, toţi sunt alcătuiţi din fantezie. Un vis populat de zei şi muritori, de duhuri, spiriduşi şi zâne, în interpretarea unor actori consacraţi ai teatrului gălăţean. Lucian Pinzaru, Carmen Albu, Oana Mogos, Vlad Volf, Cristina Uja-Neagu, Tamara Constantinescu, Ştefan Forir, Vasile Dănila, Flavia Călin, Elena Anghel, Radu Horghidan, Ciprian Braşoveanu, Ionuţ Moldoveanu, Dan Căpăţâna, Răzvan Clopoţel, Aureliu Bâtcă, Cristian Gheorghe şi Vlad Ajder au reuşit să amestece prezentul cu alte vremuri, jucând viu şi cu voie buna. În regia lui Eugen Gyemant, scenografia Biancăi şi a Sabinei Vesteman şi coregrafia Elenei Anghel.
Dario Fo este câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997 şi este un om al teatrului, colaborând ca actor, dramaturg, scenograf şi pictor, dar şi ca regizor pe scenele din Italia. Alături de soţia sa, actriţa Franca Rame, artistul italian a scris unele dintre cele mai cunoscute monoloage inspirate din lupta italienilor pentru drepturile omului. „O femeie singură” este un spectacol la care o parte de suflet râde şi o alta plânge. O comedie în care se face haz de necaz şi care te poartă printr-o mulţime de stări. Actriţa Andreea Bibiri reuşeşte să treacă foarte repede de la o stare la alta, făcând un rol de compoziţie foarte bine susţinut pe tot parcursul piesei, împletitura aceasta de comedie şi dramă i-a venit manuşă. Ritmul alert în care se desfăşoară acţiunile şi intensitatea sentimentelor transmise ne-au făcut să trăim acţiunea alături de Maria, personajul din piesă. Artista a întruchipat o femeie închisa în casă de propriul soţ, după ce avusese o relaţie cu un bărbat mai tânăr şi apoi încercase să se sinucidă. Femeia îşi împarte ziua între îngrijirea copiilor şi a socrului paralizat şi libidinos, gătind, spălând şi ocupându-se de curaţenie, timp în care este privită pe ascuns de un barbat din vecini şi agresată telefonic de un alt barbat care îi vorbeşte murdar. Dincolo de ceea ce se intâmplă pe scenă, acest spectacol poate fi considerat un strigăt al femeilor abuzate fizic, verbal sau non-verbal. Avem nevoie de astfel de spectacole, care să ne pună pe gânduri şi poate să ajute societatea să mişte lucrurile spre evoluţie.
