Teatrul „George Ciprian” Buzău a venit în festival cu spectacolul „Zăpezile de Altădată”, adaptare după Dumitru Solomon de Ilinca Stihi. Regia: Ilinca Stihi. Scenografia: Imelda Manu. Light design: Gheorghe Jipa. Muzica originală: Vlad Pasencu. Cu: Anca Sigartău, Cristi Iacob şi Constantin Cojocaru. Dumitru Solomon, care a mai scris despre Socrate, Platon şi despre arma secretă a lui Arhimede (fiind influenţat şi de dramaturgia lui Camil Petrescu şi a lui Henrik Ibsen), a îmbrăţişat până la urmă teatrul de avangardă, experimentalist.
Textul lui Dumitru Solomon este o comedie savuroasă cre trimite la versul „Dar unde sunt zăpezile de altădată?“ din poezia lui François Villon. Spectacolul oglindeşte cenuşa care rămâne din visele de odinioară ale unui cuplu, este un spectacol la care se râde la replică, întreg eşafodajul pe care a fost creat, sprijinindu-se pe un meci de cuvinte, spumos, comic, revigorant între soţia care visează la un veşnic romantism, soţul pragmatic şi administratorul insomniac, băgăcios şi filozof. O chimie perfectă între cei trei pe scenă, iar asta s-a transpus în râsetele cu lacrimi şi aplauzele îndelungi, de la final. Anca Sigartău marturiseşte zâmbind: ”Odata cu fardul, şterg toate apăsările sufleteşti“. Încerc să o cred. Dar nu-mi iese.
