Aşa cum am anunţat încă de la sfârşitul anului trecut, Combinatul nu mai are începând cu 1 ianuarie Contract Colectiv de Muncă deoarece prevederile vechiului contract au expirat la 31 decembrie fără ca reprezentanţii sindicatelor şi ai conducerii să ajungă la un acord pe marginea noului contract, şi aici ne referim la capitolul salarizare. Aşa cum ziarul nostru a scris în premieră, sindicatele au coborât solicitarea de creştere salariala de la 20 la 18 procente, în timp ce administratia a oferit o majorare salarială medie de 5%, alcătuită dintr-o creştere fixă de 3% la care se adaugă un bonus de 40 de lei dacă sunt îndeplinite anumite măsuri legate de sănătatea şi securitatea în muncă, numite puncte cardinale. Oferta conducerii a mai inclus şi o creştere cu 1% a fondului de salarii prin creşterea cuantumului unor facilităţi acordate salariaţilor, însă propunerea patronatului a fost respinsă de sindicate.
Liderul Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor, Gheorghe Tiber, sindicat care nu a participat la negocierea noului contract, susţine că începând de la 1 ianuarie siderurgistii nu mai beneficiază în mod obligatoriu de drepturile prevăzute de vechiul contract, aplicarea lor fiind la latitudinea celor din conducere. „Practic pentru Combinat de la 1 ianunarie se aplică prevederile contractului la nivel de ramură metalurgică, care are anumite capitole mai dezavantajoase pentru angajaţii din Combinat, şi acest lucru deoarece fostul Contract Colectiv de Muncă al Combinatului, care a expirat, era un contract mai bun decât cel care a fost încheiat la nivel de ramură metalurgica anul trecut”, ne-a declarat Gheorghe Tiber.
Întrebat dacă nu se consideră şi el responsabil pentru faptul că acel contract la nivel de ramură ar cuprinde prevederi dezavantajoase, aşa cum susţine dânsul, în condiţiile în care a participat la tratativele respective în calitate de lider al Federaţiei Solidaritatea „Virgil Sahleanu”, Gheorghe Tiber a susţinut că principalii responsabili ar fi preşedintele comisiei de negociere din partea patronatului cât şi preşedintele celei mai importante federaţii sindicale din acest domeniu, care au fost prezenţi la negocieri.
Care va fi sfârşitul acestei lupte?
Care va fi deznodământul negocierilor noului contract este greu de spus la ora actuală dar o certitidine este faptul că metalurgiştii germani, inclusiv cei care lucrează pentru ArcelorMittal, beneficiază de o creştere salariala de 3,6%, la care se mai adaugă o sumă fixă de 150 de euro. Mai mult, în ultimele zile un anumit scenariu este vehiculat din ce în ce mai mult în Combinat, dar, în mod paradoxal, reprezintă un subiect tabu la tratative. Este vorba de varianta externalizării unor activităţi şi servicii, cum ar fi mentenanţa, transportul şi IT-ul, existând varianta luată în calcul ca prin autodisponibilizări şi desprinderile de activităţi să rămână doar în jur de 6.000 de angajaţi care să realizeze o producţie de aproximativ 3 milioane de tone de oţel. Asta înseamnă o productivitate mărită faţă de anul trecut şi un argument pentru solicitarea unei creşteri salariale. În ediţia următoare a ziarului vă vom prezenta planul de afaceri pe acest an precum şi cât s-a realizat anul trecut.
