Şcoala nr.10 „Dimitrie Sturdza” din Tecuci este una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ tecucene şi cu toată notorietatea căpătată în ani, la această dată se confruntă cu numeroase probleme. Una dintre cele mai arzătoare este aceea că deşi unitatea de învăţământ are un număr de 635 de elevi şi o bibliotecă şcolară demnă de invidiat, compusă din 9.000 de volume, aceasta din urmă nu poate fi utilizată la reala sa valoare din cauza faptului că şcoala nu mai are bibliotecar din anul 2009.
Valul de disponibilizări din acea perioadă a atins şi Şcoala nr. 10, iar singurele „victime” au fost bibliotecară şi o femeie de serviciu, unicele persoane aflate în preajma pensiei, care au fost sacrificate pentru a nu fi afectate posturile celor tineri şi buni de muncă. Odată cu disponibilizarea, posturile au fost desfiinţate, iar activitatea a căzut pe umerii celor rămaşi pe posturi. Lipsa a doi oameni de bază se resimte deosebit de acut, iar cel mai mult de suferit au elevii, aceştia fiind vitregiţi de şansa de se folosi de cărţile din bibliotecă. Referitor la această situaţie, prof. Viorica Pătrăşcanu, directorul adjunct al unităţii de învăţământ, ne-a precizat: „La data când au fost făcute disponibilizările s-a crezut că aceasta este formula cea mai simplă şi mai eficientă, însă s-a dovedit a nu fi aşa. Dacă activitatea femeii de serviciu a fost preluată şi nu se prea resimte lipsa, cu toate că efortul este deosebit pentru a acoperi şi acest post, în cazul bibliotecarei situaţia este mult mai delicată. Inventarul volumelor aflate în bibliotecă este mult mai greu de ţinut de mai multe persoane, mai ales că acestea au şi o activitate de bază proprie. După cum se ştie, voluntariatul merge o perioadă, însă nu o veşnicie. Administratorul, împreună cu o parte din cadrele didactice, încearcă să ţină biblioteca deschisă măcar o parte din timp, însă acest lucru nu se întâmplă tot timpul, există zile în care biblioteca nu poate fi deschisă deloc şi multe alte probleme. Cu alte cuvinte, disponibilizarea bibliotecarului ne afectează mai mult decât ne-am fi aşteptat, însă mai dificil este faptul că nu reuşim să obţinem acordul pentru reînfiinţarea postului. În aceste condiţii ne mândrim că avem o bibliotecă foarte bogată în volume, însă nu o putem folosi. Ca la noi, la nimeni...”
