Lumini şi umbre deasupra Combinatului

Semnalele de alarmă trase public în ultimele două luni doar de către doi lideri de confederaţii sindicale din metalurgie, privind riscul ca industria siderurgică să devină o amintire în Europa, şi aici este vorba de liderul Federaţiei Solidaritatea al Metalurgiştilor, Gheorghe Tiber, şi liderul Federaţiei Solidaritatea CN Metal, Gheorghe Sora, se pare că se confirmă pe zi ce trece. După ce grupul Mechel a anunţat că a scos la vânzare cele 4 combinate deţinute în România, situaţia pare îngrijorătoare şi în cazul unor unităţi ale ArcelorMittal din Europa. Gheorghe Tiber îşi menţine afirmaţia că ar exista un plan prin care se doreşte delocalizarea industriei metalurgice şi siderurgice din Europa şi cere ca oficialii europeni să ia măsuri pentru ca patronii ArcelorMittal şi nu numai ei să fie obligaţi să menţină capacităţi de producţie în funcţiune.

„Eu tot spun de ceva vreme că există un plan pentru închiderea treptată şi lentă a capacităţilor de producţie deţinute de ArcelorMittal atât în România, şi aici mă refer la Combinat, cât şi în Europa. Dacă în Europa se va ajunge să nu se mai producă oţel, acest lucru ar avea un impact semnificativ asupra dezvoltării economiei Europei. Europa ar trebui să facă ceva pentru a obliga pe cei de la ArcelorMittal să nu îşi mute capacităţile de producţie în alte ţări”, ne-a declarat Tiber. Din păcate, nu la fel de vocali şi de îngrijoraţi de soarta metalurgiei se dovedesc liderii celei mai mari federaţii din metalurgie, FSS Metarom, care nu au protestat nici atunci când astă vară s-a anunţat închiderea unei uzine din Combinat, la fel cum nu au reacţionat nici liderii sindicatului Siderurgistul din Combinat. În condiţiile în care foarte puţine voci cer redresarea metalurgiei şi luarea unor măsuri pentru salvarea acesteia, iar siderurgiştii sunt mai preocupaţi să îşi ia puii de la magazinul de la poarta Combinatului decât să ceară menţinerea locurilor de muncă, este greu de crezut că politicienii şi autorităţile statului vor lua vreo măsură.

Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, trage la rândul său semnale de alarmă legate de situaţia metalurgiei din România şi din Europa: „O ţară care nu mai are industrie nu are viitor, iar timp de 22 de ani am asistat la dezindustrializarea României, lucru care a avut consecinţe nefaste asupra bugetului statului şi care a avut loc sub toate guvernările. Din păcate, în ultimii 22 de ani, cu banii luaţi de stat în urma privatizărilor, făcute multe în mod păgubos, nu s-a investit în crearea de noi locuri de muncă. Importanţa industriei este una foarte mare şi vreau să vă spun că pe data de 10 octombrie Comisia Europeană va discuta pe marginea unui plan de industrializare a Europei şi rămâne de văzut dacă şi România va fi cuprinsă în acest plan. Potrivit informaţiilor mele, vinerea trecută oficialii ArcelorMittal i-au anunţat pe reprezentanţii statului francez că intenţionează să oprească definitiv cele 2 furnale de la unitatea din Florange, care erau menţinute de circa un an la cald şi care nu mai produceau nimic. Din informaţiile mele, conducerea ArcelorMittal s-ar fi oferit să le dea şi pe un euro statului francez, care acum caută potenţiali cumpărători. Este greu însă de crezut că se vor găsi investitori interesaţi să cumpere cele două furnale şi cel mai probabil ele se vor închide definitiv, pentru că menţinerea lor la cald este costisitoare. Statul francez se gândeşte să elaboreze o lege care să permită ca anumite companii străine care au probleme să fie preluate într-o anumită formă sau perioadă pentru menţinerea locurilor de muncă. Oprirea definitivă a celor 2 furnale de la Florange nu cred că va afecta în vreun fel activitatea Combinatului de la Galaţi, unde în maxim 5 ani cred că va mai funcţiona doar laminorul de tablă groasă. Din experienţa mea în domeniul metalurgiei şi conform datelor pe care le am, închiderea cocseriei are un rol decisiv în viitorul Combinatului de la Galaţi, în condiţiile în care nu se face o nouă cocserie, şi cred că laminoarele care vor rămâne funcţionale vor fi alimentate cu şleburi aduse din Ucraina”.

Deşi conducerea Combinatului a comunicat public de mai multe ori că fluxul primar nu va fi oprit, tot mai multe voci pun sub semnul întrebării acest lucru. Gheorghe Tiber nu mai este o voce singulară, ceea ce ar trebui să ridice semne de întrebare şi în rândul politicienilor, indiferent de culoarea politică, a siderurgiştilor şi a celor aflaţi la guvernare. Este greu însă de crezut că cei care conduc ţara se vor gândi la măsuri de menţinere a locurilor de muncă, aşa cum fac autorităţile franceze, atât timp cât cei mai mulţi din sindicaliştii din Combinat, siderurgiştii sau gălăţenii nu sunt deranjaţi de ceea ce se întâmplă cu Combinatul şi nu pun cu adevărat presiune pe clasa politică. Potrivit informaţiilor noastre dacă fluxul primar de la Florange se va opri odată cu oprirea definitivă a celor două furnale, acest lucru nu va însemna că furnalul 3 din Combinat va reporni în acest an.

Potrivit informaţiilor apărute în mass-media centrală, ArcelorMittal a informat luni că opreşte definitiv fluxul cald din combinatul de la Florange, măsura afectând 629 de angajaţi. ArcelorMittal şi-a exprimat intenţia de a se axa pe fluxul rece, urmând să fabrice mai ales produse cu valoare adăugată mai mare. Fluxul cald ar putea fi, totuşi, salvat de statul francez, guvernul căutând un cumpărător pentru fluxul cald de la Florange în următoarele 60 de zile, iar ArcelorMittal a acceptat propunerea.