Comisia de Arbitri din cadrul AJF Galaţi are cu ce se mândri. După Marius Bocăneală, Adrian Cojocaru (Liga I), Bogdan Anghelinei, Florian Vişan (liga a II-a) pe listă a apărut un nume nou, Daniel Petrişor Vlase, 22 ani, care în luna aprilie a promovat examenul pentru asistenţi în eşalonul secund. Până acum speranţa arbitrajului gălăţean a oficiat la 150 de jocuri din cadrul Campionatelor de juniori, Liga a IV-a şi Liga a V-a, 10 la fotbal feminin şi 30 în Liga a III-a.
Reporter: Cum ai devenit arbitru?
Daniel Petrişor Vlase: Urmând cursurile la Şcoala Gimnazială Slobozia Conachi, fiind elev şi având o activitate sportivă intensă, bineînţeles că profesorul de educaţie fizică şi sport era favoritul, aflând prin clasa a V-a că prof. Capţan Sebastian este şi arbitru de fotbal activ. Cu acesta dintotdeauna având o relaţie aparte faţă de restul profesorilor, a devenit un bun prieten. După terminarea şcolii generale am ţinut legătura, vorbind şi întâlnindu-ne periodic, iar într-o zi a anului 2008, fiind elev la Liceul nr. 10 Sf. Maria, Sebi m-a sunat şi mi-a propus să ne vedem să discutăm ceva... atunci m-a îndrumat şi m-am înscris la şcoala de arbitri.
Am devenit arbitru în iarna anului 2008, absolvind şcoala de arbitri şi obţinând prima clasare ca arbitru stagiar pe data de 5.01.2009. Am debutat la juniori republicani pe 8 septembrie 2011 la jocul LPS Bacău - CSS Tg. Neamţ.
Rep.: Ce reprezintă arbitrajul pentru tine?
D.P.V.: A devenit uşor-uşor o mare pasiune pentru mine şi o parte esenţială şi indispensabilă din viaţa mea, alături de familie şi prieteni. Însă în foarte multe momente are prioritate, deoarece prin natura acestei activităţi, indiferent de problemele sau momentele din viaţa privată, sunt delegat şi trebuie să separ aceste două lucruri, când meciul începe trebuie să fiu 100% concentrat, trebuie să fiu acolo atât fizic cât şi mental. Arbitrajul oferă multe bucurii şi satisfacţii când după joc eşti felicitat pentru că ai avut o prestaţie foarte bună, însă fără o muncă şi o pregătire continuă, atât fizică, teoretică, dar mai ales mentală nu poţi ajunge la marea performanţă.
Rep.: Momente amuzante şi mai puţin plăcute?
D.P.V.: Am trăit de-a lungul anilor mai multe experienţe şi momente, unele plăcute, unele mai puţin plăcute. Vreau să încep cu cel amuzant, la un joc din cadrul ligii a IV-a, când am semnalizat o poziţie de afară din joc, din dorinţa de a fi prompt, era să „rup fanionul”, acesta mi-a alunecat din mână şi a zburat câţiva metri în aer, apoi l-am prins în aer şi am continuat semnalizarea. Momentul mai puţin plăcut, dacă pot spune aşa, a fost la debutul la Liga a III-a, la jocul dintre Gloria Buzău şi Sportul Studenţesc 2 când, după încălzire, ajunşi la uşa vestiarului, colegul şi prietenul meu, Alexandru Burloiu, şi-a dat seama că pierduse cheia, cei de la stadion spunându-ne că era singura cheie şi nu au ce face decât să spargă uşa... Într-un final am găsit cheia şi am avut un debut reuşit cu o prestaţie bună.
Rep.: Ai vreun model printre cavalerii fluierului ?
D.P.V.: Încerc să urmăresc cât mai multe meciuri, deoarece consider că am de învăţat de la colegii mei care sunt mai experimentaţi şi cărora, dacă le cer un sfat, nu ezită să mi-l împărtăşească. Orice meci are noutăţile lui, neprevăzutul apare permanent şi trebuie să nu fim surprinşi, să avem mijloc de combatere.
Rep.: Ce îţi place şi ce nu ?
D.P.V.: Îmi place atmosfera creată de suporteri, îmi place când arbitrez cei mai buni jucători, dar nu îmi place mentalitatea pe care o au unele persoane faţă de arbitrajul românesc. Doresc să ajut la schimbarea acesteia, dar nu putem acest lucru decât prin multă muncă şi prestaţii cât mai bune la meciurile oficiate şi să dăm dovadă de unitate între noi, arbitrii.
Rep.: Unde te vezi peste 10 ani?
D.P.V.: Îmi doresc să fiu sănătos şi să mi se ofere şansa, doar aşa pot confirma, fiind susţinut şi observat. De asemenea, cred că orice arbitru îşi doreşte să ajungă să conducă meciuri la un turneu final sau să arbitreze în cupele europene. În concluzie, acolo mi-aş dori să ajung şi eu. Dar sunt adeptul paşilor mici şi siguri, consider că am avut o ascensiune impresionantă, dar vreau să mă „călesc” înainte de a ajunge acolo unde ţintesc: Lista FIFA.
