Agresivitatea orientată împotriva animalelor este un fenomen social din ce în ce mai răspândit în societatea actuală. Abuzul animalelor reprezintă vătămarea fizică intenţionată a acestora fără a avea drept scop sau obiectiv autoapărarea sau nevoia de hrană. În general abuzul este constituit de orice formă de violenţă fizică sau emoţională. În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, studiile arată că orice persoană care este expusă în copilărie unui abuz va dezvolta ulterior probleme de ordin psihic, emoţionale sau de personalitate în perioada adultă, iar prima etapă care poate conduce la o patologie social constă în manifestarea cruzimii faţă de animale. "Cel puţin la nivel discursiv, societatea îşi doreşte să crească şi să educe copii sănătoşi fizic, moral, emotional şi psihic, însă contrar acestui deziderat, fenomenul cruzimii faţă de animale este tot mai răspândit nu atât în mediul rural, cât mai ales în cel urban. Nu trebuie să fii neapărat actantul unei scene de cruzime asupra animalelor ca să dezvolţi comportamente antisociale sau deviante, ci poate fi suficientă expunerea la astfel de scene. Subsconştientul unui om procesează informaţii fără ca noi să le putem controla, iar setul nostru de valori, de atitudini, de comportamente poate fi modificat din temelie. Cu atât mai periculos este acest proces al subconştientului, cu cât observatorul este un copil, care se află în stadiul de învăţare, de adaptare şi de asimilare a unui set de valori şi principii", explică psihologul.
Printre multiplele forme de abuz îndreptate asupra copiilor, regăsim:
1. Abuzul alienator - care reprezintă înstrăinarea sau interzicerea accesului copilului de sau la persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a ataşat emoţional.
2. Expunerea la cruzimi - expunerii copilului la acţiuni, imagini statice sau în mişcare care reprezintă violenţe extreme îndreptate asupra altor oameni sau animale.
3. Violenţa psihologică sau emoţională este acţiunea care precede şi acompaniază celelalte forme de violenţă sau abuz, dar se poate manifesta şi izolat, prin injurii, ameninţări, intimidări, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esenţiale (mâncare, somn, etc.).
De ce agresează oamenii animalele
Psihoterapeutul este de părere că predilecţia către abuzul animalelor, chinuirea, agresarea sau uciderea acestora, indiferent dacă acestea sunt domestice sau sălbatice, ascunde probleme emoţionale şi/sau sociale grave sau alte tulburări de ordin psihologic. Un copil expus la acte de violenţă şi astfel de abuzuri îşi poate formă o structura de personalitate sadică, antisocială sau cu tendinţe sociopate.
Substratul psihologic al abuzului animalelor la adulţi poate fi compus din:
- dorinţa morbidă de putere şi control. Animalul nu reacţionează prompt şi nu se poate apăra în faţă unei forţe disproporţionate şi mai ales care îl ia prin surprindere;
- lipsa de control sau slăbiciune în alte aspecte ale vieţii personale;
- persoane care se simt invalidate din punct de vedere social, relaţional, emoţional, profesional, financiar s.a. şi refulează aceste frustrări agresând persoane sau fiinţe aflate în imposibilitatea de a se apară;
- forma de manifestare a tensiunilor emoţionale acumulate în timp şi neexprimate;
- agresivitatea în formă ei pură, manifestată prin vătămarea intenţionată a animalelor este un semn al unor tulburări şi dezechilibre de natură psihică, patologică;
- fobii faţă de anumite animale domestice. Reacţie de frică în faţă unei presupuse primejdii, însă acestea se rezolva la psiholog şi nu prin agresarea sau uciderea animalului;
- vânătoarea - avea ca scop primar asigurarea resursele de hrană necesare existenţei omului. În cazul în care nu există acest scop, poate fi considerată semnalul unei personalităţi sadice.
"În lumea întreagă există centre pentru terapie cu animale şi s-a dovedit atât ştiinţific, cât şi practic eficienţa unui animal în creşterea, educarea şi vindecarea oamenilor, în special a copiilor. În loc să-i omorâm şi să ne îmbolnăvim şi mai mult sufletele şi minţile, ar fi bine să avem în vedere acest izvor nesecat de iubire şi vindecare la îndemână noastră. Animalele nu sunt vinovate de problemele sau frustrările care apar în viaţa noastră, ele pot fi refulate cu ajutor specializat", declară psihologul.
