Dunărea a trebuit să se deplaseze la Braşov pentru a disputa meciul 5 al finalei ligii naţionale de hochei. Steliştii au hotărât în ultimul moment să joace în oraşul campioanei de anul trecut pentru a-i încurca pe mai valoroşii lor adversari. Şi se părea că tactica bucureştenilor va da roade. Prima repriză a însemnat o luptă confuză, dar chiar şi aşa gălăţenii şi-au creat mai multe ocazii. Mai întâi Otto cel Mare a salvat la şutul unui coleg de generaţie, Constantin. Dunărea a ratat apoi 4 ocazii rare. Rând pe rând, Donika, Ede Mihaly şi Ryabenko nu l-au putut învinge pe Bravul Catrinoi. Între aceste ocazii a apărut situaţia imensă a lui Nimenko. Rapidul ucrainean nu a reuşit să transforme în gol pasa perfectă a conaţionalului său, Chernenko. Cele două formaţii au intrat la cabine cu un scor alb. Tensiunea plutea parcă deasupra gheţii patinoarului din Braşov. Repriza secundă începe cu o ratare monumentală a lui Cherneko, reluare pe lângă puc deşi poarta era goală. Steaua îşi arată colţii, însă Onodi îl blochează excelent pe Borisenko. Catrinoi salvează şi el la reluarea lui Szocs, iar Onodi îi refuză golul lui Zabludovski. Dunărea nu a putut să înscrie nici în situaţie de 5 contra 3. Steaua reuşeşte să deschidă scorul în minutul 12,52 prin Borisenko. Ucraineanul a finalizat cu un şut pe Back-hand o cursă extraordinară. Steaua deschisese scorul împotriva cursului jocului şi se profila o surpriză. Dunărea s-a năpustit în atac şi a egalat cu şansă. Catrinoi a respins pucul în figura lui Lorincz şi acesta s-a dus în poartă: 1-1. Meciul începe să devină unul de care pe care. Stelistul Akimov are şansa să-şi ducă din nou echipa în avantaj, dar pucul trimis perfect a izbit bara la vinclu. Acesta a fost practic momentul psihologic al meciului. Nimenko şi Donika ratează două bune oportunităţi, însă acelaşi Donika înscrie cu un şut sub bară la o pasă fantastică a lui Szocs Szabolcs. 2-1 pentru Dunărea şi titlul părea să le zâmbească elevilor lui Cornel Chiriţă. Dunărea a intrat cu 2 goluri la vestiare pentru că Lorincz a marcat la o gafă a lui Catrinoi. Dunărea conducea cu 3-1 înainte de ultimele 20 de minute regulamentare. Ultima repriză a însemnat un asalt orb al steliştilor. Otto Onodi a închis din nou poarta, iar dunărenii s-au mulţumit mai mult să ţină pucul sub control. Sirena de final a adus dezlănţuirea de bucurie a noilor campioni ai României. Dunărea se impusese cu 3-1 în meciul 5 şi cu scorul general de 4-1 îşi adjudecase primul titlu din istoria clubului gălăţean.
Dunărea a meritat un titlu la care aproape nimeni nu spera înainte de începutul sezonului. Trofeul a fost ridicat prima oară de veteranul Cătălin Geru, cel care contribuise şi la câştigarea celuilalt trofeu din istoria clubului, Cupa României în 1988. Ce arc fantastic peste ani pentru legendarul hocheist născut şi format în Galaţi! Chiar dacă a cucerit multe trofee cu Steaua, titlul câştigat cu Dunărea este probabil cel mai important din cariera lui Geru. Medaliile de aur cucerite în principal de jucători aduşi în Galaţi din Ucraina sau de la Miercurea Ciuc şi Gheorgheni înseamnă un omagiu adus celor care au adus glorie hocheiului românesc. Gică Huţanu, Cornel Chiriţă, Paul Burada, Ioan Berdilă, Mihai Brandabur, Cătălin Geru, Ştefan Zaharia, Andrei Nuţu, Ioan Timaru sunt doar câteva dintre marile nume ale hocheiului românesc plecate de la Dunărea şi care au scris istorie în sportul cu pucul şi crosa de la noi. Titlul cucerit de Nimenko, Donika, Onodi, Lorincz şi coechipierii lor reprezintă şi un omagiu pentru marii mânuitori ai crosei şi ai pucului pe care i-a dat Galaţiul. Cu siguranţă ca Toni Marcu, căpitanul care a ridicat Cupa României în 1988, zâmbeşte din ceruri şi este mulţumit că Dunărea a reuşit să împlinească visul mai multor generaţii. Hocheiul a redevenit rege în Galaţi, iar o parte din trofeul destinat campioanei poate fi atribuit minunaţilor suporteri care i-au purtat pe hocheişti spre cea mai importantă performanţă din istoria clubului. O reverenţă pentru aceşti sportivi minunaţi şi patinele lor zburătoare precum şi un cuvânt de laudă pentru primarul Marius Stan, care a crezut în acest proiect ambiţios!
