Usturoiul (Allium sativum), o plantă comestibilă, utilizată ca aliment şi condiment de mii de ani, este recunoscut şi pentru calităţile sale curative.
Usturoiul sălbatic este răspândit pe tot continentul european, precum şi pe ţărmul Mediteranei. Unii istorici cred că a fost cultivat iniţial în Asia Centrală, în timp ce alţii cred că a fost, mai întâi, răspândit în Iran şi Pakistan. Oricum, specialiştii susţin că este foarte probabil ca să fi fost consumat de multe culturi cu mult înainte de a fi cultivat.
În medicina populară este considerat, alături de ceapă, un adevărat medicament, datorită conţinutului bogat de vitamine şi substanţe minerale.
Usturoiul conţine alicină, o substanţă fără miros, care prin presare şi măcinare produce mirosul specific de usturoi. Pătrunjelul şi boabele de cafea sunt cele mai bune remedii contra mirosului. Alicina este mecanismul de apărare al usturoiului împotriva atacului dăunătorilor şi un antibiotic natural, principala sursă de beneficii naturale asupra sănătăţii umane. Alicina este distrusă atunci când usturoiul este gătit sau ţinut în oţet.
Conţine, de asemenea, minerale precum: magneziu, calciu, fosfor, iod, selenium, zinc, acid silicic, dar şi vitaminele A, B1 şi B2.
Elementele chimice pe care le conţine usturoiul întăresc sistemul imunitar, subţiază sângele favorizând circulaţia şi împiedicând formarea cheagurilor de sânge, întârzie îmbătrânirea organismului. Usturoiul este un agent anticancerigen şi un medicament împotriva colesterolului, un puternic antibiotic natural cunoscut sub formă de aliment pur, eficient împotriva streptococilor, un aliment adjuvant în diabet, reîntinerind ficatul. Este un leac alimentar biblic pentru bolile de stomac, un puternic ajutor în constipaţie, un leac alimentar excepţional de eficient în problemele nasului şi gâtului şi ajută mult în problemele aparatului genital feminin.
Un studiu recent despre efectele usturoiului asupra sănătăţii sugerează că reduce cu aproape jumătate riscul cancerului de plămâni, mai ales consumat proaspăt. Un studiu, realizat de Washington State University sublinia că o substanţă chimică din usturoi este mult mai eficientă în combaterea toxiinfecţiilor alimentare decât două dintre cele mai utilizate antibiotice. În comparaţie cu două antibiotice mult uzitate — eritromicină şi ciprofloxacin — sulfura de dialil, care se găseşte în usturoi, este nu doar mai puternică, ci şi acţionează într-un timp mult mai scurt.
Un alt studiu, realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Australia de Sud a sugerat că usturoiul ar putea reduce riscul de apariţie a tumorilor intestinale cu aproximativ o treime. O nouă cercetare, realizată de oamenii de ştiinţă din China, sugerează că indivizii care consumă usturoi crud de două ori pe săptămână îşi înjumătăţesc riscul de a suferi de cancer de plămâni.
Usturoiul are o lungă tradiţie ca medicament. În Egiptul antic şi în timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un mijloc preventiv al bolilor contagioase. Ulterior s-a stabilit că efectul usturoiului, în combinaţie cu mierea de albine sau alte produse naturale, este benefic în prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor digestive, sau a pneumopatiilor. Egiptenii îl recomandau la gătit, deoarece dădea energie, grecii antici spuneau că vindecă infecţiile şi chiar îl foloseau în tratarea leprei, dar l-au folosit şi ca modalitate de plată a sclavilor. A fost descoperit şi în mormântul lui Tutankamon. Romanii îl dădeau soldaţilor şi marinarilor pentru a le creşte rezistenţa.
Pe de altă parte, este destul de probabil ca oamenii preistorici să fi consumat şi ei usturoi şi chiar să-l fi păstrat pentru iarnă, având în vedere că se conservă bine şi nu are nevoie de sare sau îngrijire specială pentru a nu se strica de-a lungul lunilor grele de iarnă.
În China, usturoiul a fost acceptat în jurul anului 2.700 î.Hr., când a început să fie utilizat pentru a da gust mâncării. Mai târziu, el a fost folosit şi pentru conservarea alimentelor, pentru ca apoi, în jurul anului 200, el să fie înscris în topul celor 300 de plante cultivate pe acest teritoriu.
Abia în 1858, omul de ştiinţă francez Louis Pasteur a descoperit că usturoiul omoară bacteriile iar, în 1983, Sidney Belman, de la clinica Universităţii New York, dovedea puterea sa antitumorală.
În 1990, nu mai puţin de 150 de cercetători ştiinţifici şi responsabili guvernamentali s-au reunit, la Washington, pentru a asista la primul congres mondial pe tema binefacerilor curative ale usturoiului. De atunci, mai multe studii medicale au încercat să descopere secretele medicinale ale usturoiului. Astăzi, usturoiul a devenit un fel de panaceu universal.
