Sfecla roşie este o plantă erbacee bianuală, de cultură anuală (Beta rubra), din familia Chenopodiacee, din care fac parte şi sfecla de zahăr, sfecla de distilerie, sfecla furajeră, sfecla de grădină. Originile sfeclei se regăsesc în Babilonul antic. În Evul Mediu, călătorii din Italia au adus-o în Europa de Nord şi Centrală, de unde a ajuns în Orient şi China. În prezent, este cultivată în Italia, Franţa, Spania, Olanda, Elveţia şi Statele Unite.
Are în compoziţia sa multe substanţe nutritive precum vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, potasiu, acid folic şi antioxidanţi. Sfecla roşie este uşor de digerat şi este bogată în apă (peste 90 %); zaharuri; fibre. Pigmentul care dă rădăcinii caracteristica culoare roşu-violaceu şi care are o acţiune antioxidantă este saponine. Este bogată în substanţe vegetale care uşurează eliminarea grăsimilor; acid glutamic, un aminoacid care stimulează activitatea sistemului nervos.
Sfecla roşie se poate consuma ca şi garnitură, în stare crudă sau coaptă (în acest caz nu trebuie decojită, pentru a-i păstra calităţile nutritive) sau ca suc obţinut prin centrifugare. Poate fi, de asemenea, un ingredient în ciorbele de legume, în timp ce frunzele se pot consuma în salate, crude, opărite sau fierte pe aburi. Salata preparată din sfeclă o putem combina cu, morcovi şi ridiche neagră, adăugând suc de lămâie. Sfecla roşie este un depozit natural de vitamine şi de microelemente care nu se distrug prin fierbere. De aceea, ea este un eficient leac împotriva unor afecţiuni grave.
Prin conţinutul ei bogat în fier şi vitamina C, sfecla favorizează creşterea nivelului de hemoglobină din sânge. Anemia şi alte boli grave ale sângelui pot fi ameliorate prin consumul zilnic de sfecla roşie, care contribuie şi la întărirea pereţilor vasculari. Sfecla roşie consumată în mod regulat previne şi tratează leucemia, cancerul pulmonar, colon-rectal şi cel gastric datorită faptului ca aceasta este bogată în substanţe antioxidante. Rădăcina de sfecla roşie face minuni în cazul cancerului de prostată sau de sân, precum şi în cancerul testicular.
Bogată în potasiu şi în acid folic, sfecla roşie este benefică celor care au probleme de inima. Sfecla reglează tensiunea arterială şi asigură buna funcţionare a musculaturii cordului. Prin consumul de sfeclă putem menţine la cote normale nivelul de colesterol din sânge. Frunzele de sfeclă sunt foarte bune în ameliorarea osteoporozei.
Mulţimea de microelemente care se găsesc în sfeclă în cantităţi apreciabile o transformă într-un mijloc eficient de detoxifiere a organismului şi de întărire a imunităţii. Sfecla roşie contribuie la stabilizarea PH-ului (echilibrul acid-alcalin) din corp, fapt important pentru imunitate, deoarece bacteriile înfloresc atunci când echilibrul PH-ului din organism se strică.
Împotriva simptomelor de gripă şi răceală este indicat consumul zilnic a două pahare cu suc de sfeclă roşie.
Parodontoza, o boală destul de gravă la nivelul danturii poate fi combătută cu ajutorul sfeclei roşii.
Bolile renale, precum infecţiile şi calculii renali pot fi combătute prin consumul de sfeclă roşie.
Un tratament excelent pentru sindromul oboselii postvirale, al oboselii cronice, pentru febra glandulară sau pentru recuperarea după o boală istovitoare este amestecul de sucuri din sfeclă, morcovi, măr şi ţelină.
De secole sfecla roşie este apreciată ca stimulent digestiv şi hepatic. Afecţiunile hepatice pot fi ameliorate prin consumul de sfeclă roşie. Astfel ficatul gras (steatoza hepatică), ficatul obosit, ficatul leneş sau chiar în stările infecţioase precum hepatite sfecla roşie ajută la îmbunătăţirea metabolismului celular şi prelungeşte viaţa hepatocitelor (celule hepatice).
Fiind alcătuită în proporţie de 80% din fibre, sfecla roşie are efecte benefice în cazul problemelor digestive. Pentru cei cu stomac mai sensibil se recomandă ca ea să fie consumată fiartă sau coaptă. Rădăcina de sfeclă roşie conţine polizaharide şi fibre care ajută la combaterea constipaţiei. Se poate consuma sfecla roşie crudă sau fiartă amestecată cu hrean şi miere.
Un studiu recent, realizat de cercetătorii din cadrul Universităţii de Sport şi Ştiinţe Medicale din Exeter, Marea Britanie, a descoperit că sucul de sfeclă roşie are proprietăţi extraordinare asigurând, printre altele, o rezistenţă nebănuită a musculaturii în cazul efortului fizic susţinut.
Contraindicaţii: sucul de sfeclă nu se bea imediat, trebuie lăsat 2-3 ore, ca să se evapore unele substanţe nocive. Sfecla nu este recomandată diabeticilor, din cauza conţinutului ridicat de zaharuri, nici celor care suferă de calculi renali de tip oxalaţi, deoarece conţine acid oxalic, o substanţă care tinde să formeze cristale, care se acumulează în aparatul urinar.
