Curmalul este un palmier, cunoscut şi apreciat încă din antichitate, fiind privit de către vechii egipteni ca un simbol al fertilităţii şi fiind cultivat în principal pentru fructele sale cu un bogat conţinut de zahăr, fier şi potasiu.
Cunoscut din antichitate, este menţionat în Biblie de mai multe ori. Soiul iudaic era destul de întâlnit pe malul Iordanului. Soiul a dispărut până în anul 500. Unul dintre cele mai fascinante lucruri din lumea plantelor are legătură cu acest soi. După aproape 2000 de ani, în urma unor excavaţii în palatul lui Irod, s-a găsit un borcan sigilat, care conţinea câteva seminţe de curmal. Datarea cu carbon a arătat ca ele sunt din anul 155 îHR. Acestea fuseseră ţinute într-un mediu foarte uscat şi ascuns şi în 2005 ele au fost supuse unor tratamente cu fertilizant şi hormoni, iar apoi plantate în sol. După 8 săptămâni, una din seminţe a germinat, soiul odată dispărut s-a întors la viaţă.
Curmala este fructul palmierului Phoenix dactylifera, cunoscut sub numele de curmal sau finic, care face parte din familia aracaceelor, fiind originar din oazele Egiptului şi ale Peninsulei Arabice, denumit şi "regele oazelor". În patria de origine, atinge dimensiuni impresionante. Trunchiurile, înalte de 15-20 m, neramificate sunt învelite într-o reţea de fibre şi poartă în vârf un mănunchi de frunze penate de până la 3 m lungime. Curmalul nu cere condiţii deosebite, este iubitor de căldură, nu este prea pretenţios la lumină, dar nu suportă curenţii de aer. La curmal, florile sunt mici şi grupate în inflorescenţe de mari dimensiuni iar fructul este comestibil.
Curmalele au formă ovală, alungită, iar culoarea lor, atunci când sunt coapte, variază de la roşu aprins şi galben strălucitor la maro închis şi chiar negru, în funcţie de soi. Există aproximativ 1.500 de varietăţi de curmale.
Curmalele conţin un procent ridicat de zaharuri, fibre naturale şi antioxidanţi. Aceste fructe sunt o sursă importantă de minerale (fier, potasiu, magneziu, calciu, mangan, cupru, zinc, fosfor, sulf, seleniu şi fluor) şi vitamine (vitamina A, complexul B, vitamina K). Curmalele sunt mai bogate în aminoacizi decât merele, portocalele sau bananele.
Curmala este unul dintre cele mai bune energizante naturale. Se recomandă consumul de curmale în perioadele de efort fizic şi intelectual, dar şi pe timpul iernii pentru întărirea sistemului imunitar, recomandate fiind persoanelor anemice, celor epuizate sau în convalescenţă, copiilor în creştere. Doar unul sau două soiuri de curmal au o concentraţie modestă de fier, restul au un conţinut mult mai mare. Acest lucru, împreună cu energia uşor de asimilat, le fac un aliment ideal pentru cei care suferă de anemie şi afecţiuni care produc oboseala cronică.
Curmalele îmbunătăţesc digestia. Fiind un laxativ natural, tratează diverse tulburări intestinale şi ajută la menţinerea unei flore intestinale normale. Gama largă de aminoacizi prezenţi în aceste fructe neutralizează hiperaciditatea sucului gastric, prevenind astfel arsurile. Consumul regulat de curmale ajută la menţinerea unui control asupra ritmului de creştere a organismelor patologice şi, prin urmare, la menţinerea florei intestinale normale.
Unul dintre principalele avantaje ale consumului de curmale este capacitatea acestor fructe de a menţine un sistem nervos sănătos, datorită conţinutului bogat de potasiu.
Magneziul conţinut de curmale tonifică muşchii şi întârzie îmbătrânirea, evitând acumularea deşeurilor alimentare. Curmalele exercită o acţiune benefică şi asupra prostatei şi rinichilor.
Cercetările susţin că un aport ridicat de potasiu poate să reducă riscul de accident vascular cerebral cu 40%. Fructele ajută la creşterea în greutate, în afecţiunile cardiovasculare şi ale cancerului. Curmalele ajută la menţinerea stării de sănătate a inimii.
În ţările orientale, curmalele sunt considerate cel mai bun supliment alimentar pentru femeile însărcinate şi cele care alăptează. Întăresc musculatura uterului, ajută la reducerea hemoragiei post-partum. Curmalele conţin elemente care contribuie la atenuarea depresiei mamelor şi îmbogăţirea laptelui matern cu elemente necesare creşterii rezistenţei copilului la diverse boli şi unei dezvoltări armonioase.
Deoarece curmalele conţin fluor, acestea pot ajuta la prevenirea apariţiei cariilor dentare. O importanţă deosebită are conţinutul de seleniu, care scade riscul îmbolnăvirilor de cancer şi al afecţiunilor cardiace, întărind sistemul imunitar. Studiile au descoperit efecte benefice ale curmalelor în controlul cancerului abdominal, funcţionând la fel de bine ca medicamentele specifice acestei afecţiuni.
Curmalele se pot consuma ca atare sau rehidratate. Pasta de curmale se foloseşte adesea ca înlocuitor pentru zahăr, în diverse preparate. Curmalele se mai pot adăuga în cereale, la micul dejun, sau se pot folosi la prepararea torturilor, a compoturilor şi a altor bunătăţi. Curmalele uscate se pot măcina şi folosi ca făină. Curmalele proaspete au mult mai puţine calorii decât cele uscate şi conţin cantităţi mici de vitamina C, care lipsesc din cele uscate. Curmalele proaspete furnizează o energie de 96 kcal/100g iar cele uscate furnizează 248 kcal/100 g.
Datorită consistenţei lor cleiose, curmalele nu sunt recomandate copiilor cu vârsta mai mică 1 an, din cauza riscului mare de înec. Totuşi, ele pot fi folosite în anumite preparate, ca şi îndulcitor, de la vârsta de 6 luni.
Având un conţinut ridicat de glucide, acest fruct nu este recomandat diabeticilor.
Este indicat să cumpărăm curmale deshidratate, nu confiate pentru a nu avea adaos de zahăr. Curmalele uscate se păstrează bine în pungi de hârtie, iar cele proaspete se pot congela.
