Piersica este un fruct aromat cu origine exotică şi cu o istorie ce datează din secolul al X-lea. Piersicile sunt originare din China, unde piersicul era perceput ca fiind "pomul vieţii". Vechii perşi au făcut cunoscute aceste fructe şi în Imperiul Roman, romanii numindu-le "mărul persan".
Piersicul (Prunus persica) este un arbore care atinge 8 m înălţime. În Europa Centrală, piersicul pentru a fi ferit de frig, este plantat în podgorii de viţă de vie. Pomii sunt sensibili la frig, de aceea se practică frecvent altoirea prunului cu mlădiţe de piersic.
În prezent, piersicul se găseşte pe tot mapamondul, fiind un pom fructifer destul de comun.
Indiferent de soiul lor, piersicile au proprietăţi medicinale nebănuit de puternice, de care putem beneficia din plin, cu o condiţie: să ştim cum să le consumăm. Au un conţinut mare de vitamina C, E şi provitamina A şi alte 6 tipuri de vitamina B (tiamina, riboflavina, vitamina B6, niacin, acid pantotenic, acid folic). Acestea mai au în componenţa lor fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu şi seleniu. Conţin, de asemenea, cantităţi deloc neglijabile de fitonutrienţi, antioxidanţi şi carotenoizi, fibre. Cea mai mare parte a mineralelor din piersică sunt concentrate în zona din interiorul fructului, de culoare roşiatică.
Aceste fructe se pot consuma sub formă crudă, suc, compot sau confiate. Piersica se poate congela şi se poate conserva sub formă de gem de piersici, care păstrează cea mai mare parte a beneficiilor fructului proaspăt.
Frunzele şi florile de piersic se pot folosi sub formă de ceai, pentru acţiunea lor antiseptică, depurativă şi de combatere a infecţiilor parazitare.
Piersicile sunt bogate în beta caroten, care se transformă în Vitamina A în corp, ce ajută la menţinerea unei vederi sănătoase, previne apariţia degenerescenţei maculare şi protejează retina de pericolul radicalilor liberi. Piersicile conţin două carotenoide, luteina şi zeaxantina, care previn apariţia cataractei.
Prezenţa magneziului în piersici ne ajută să menţinem la distanţă stresul şi anxietatea. Vitamina B, prezentă şi ea în fruct, are efecte asemănătoare serotoninei, numită şi "hormonul fericirii".
Piersicile pot fi aliatul nostru în lupta cu surplusul de kilograme. Prin compuşi bioactivi previn apariţia obezităţii şi a bolilor asociate cu aceasta. Prin asimilarea nutrienţilor din piersică, organismul arde mai multe calorii decât conţine fructul în sine.
Piersica nu conţine nicio unitate de sodiu, ceea ce face ca acest fruct să fie perfect pentru persoanele care suferă un dezechilibru al raportului de sodiu şi potasiu, şi pentru cele cărora le este recomandată o dietă săracă în sodiu. Combinate, toate aceste beneficii fac din piersici fructul perfect pentru persoanele care au afecţiuni ale rinichiului.
Au un efect benefic şi împotriva astmului, bronşitei, tusei seci şi hipertensiunii.
Conţin multe fibre, care ne ajută în echilibrarea tranzitului intestinal şi în combaterea unor boli precum constipaţia, ulcerul, gastrita sau hemoroizii. În plus, piersicile sunt bune pentru a scăpa de toxinele din stomac şi previn astfel apariţia unor boli.
Vitaminele şi mineralele din piersici sunt cele care ne ajută în perioada de sarcină. Ajută în absorbţia fierului, precum şi în prevenirea crampelor şi stării de oboseală, o caracteristică generală întâlnită în sarcină.
Piersicile sunt pline de compuşi fenolici şi carotenoizi, ce ne ajută să luptăm împotriva diferitelor tipuri de cancer, precum cel de sân, de plămâni sau de colon.
Vitamina C din piersică ţine la distanţă radicalii liberi şi ne face pielea mai elastică şi mai fermă. Studiile au arătat că zeaxantina şi luteina din piersica au efecte anti-inflamatorii asupra deteriorării celulelor pielii cauzate de razele ultraviolete.
Piersicile proaspete sunt, în general, bine tolerate de organism, însă puful de la suprafaţa cojii, care conţine substanţe cu rol de apărare, poate declanşa reacţii alergice. Persoanele alergice la piersici pot consuma nectarinele, care au un potenţial alergic mult mai redus, fiind foarte bine tolerate de sistemul digestiv.
