Omul poate distinge cel puţin 1.000 miliarde de mirosuri diferite, mult mai mult decât cifra de 10.000 avansată până acum de ştiinţă, arată un studiu american preluat vineri de AFP.
Oamenii de ştiinţă apreciază de câteva decenii că nasul uman nu poate detecta decât 10.000 de mirosuri, spune Leslie Vosshall, director al laboratorului de neurogenetică de la Universitatea Rockefeller din New York, coautor al studiului publicat în revista americană Science. „Este numărul general acceptat, însă cercetarea noastră arată o capacitate umană mult mai mare de a distinge variaţii de miros decât se credea”, subliniază cercetătoarea. Ea este de părere că ar fi fost surprinzător ca mirosul uman să fi fost atât de limitat, ţinând seama că celelalte simţuri sunt mult mai dezvoltate. Astfel, ochiul, cu trei receptori de lumină, poate vedea până la 10 milioane de culori, iar urechea umană distinge 340.000 de sunete. Deşi are 400 de senzori olfactivi, se credea că nasul ar putea simţi doar 10.000 de mirosuri. „Oamenii de ştiinţă au evaluat capacităţile noastre vizuale şi auditive, dar nu au testat până acum potenţialul nostru olfactiv”, afirmă Leslie Vosshall.
În cadrul studiului, cercetătorii au pus 26 de persoane în prezenţa unui număr mare de combinaţii complexe a 128 de substanţe odorante diferite, cu miros de iarbă, citrice sau diverse produse chimice. „Nu am vrut ca mirosurile să fie recunoscute uşor, aşa încât majoritatea amestecurilor create de noi au fost neplăcute şi ciudate”, spune cercetătoarea. Li s-a cerut apoi voluntarilor să facă 264 de comparaţii între diferitele amestecuri şi mirosuri cunoscute.
Pornind de la aceste eşantioane, oamenii de ştiinţă au extrapolat pentru a aprecia câte mirosuri poate distinge un om dacă i se dau toate combinaţiile posibile ale celor 128 de substanţe odorante, iar cifra este astronomică: ei au stabilit că un om poate distinge cel puţin 1.000 miliarde de mirosuri.
Andreas Keller de la Universitatea Rockefeller, principalul autor al studiului, apreciază chiar că cifra este mică, ţinând seama că în lumea reală există mai multe substanţe odorante, care se pot combina în nenumărate feluri. El crede că strămoşii noştri se bazau mult pe miros. Metoda îngheţării şi îmbunătăţirea igienei corporale au redus clar numărul mirosurilor în lumea modernă, lucru care „ar explica atitudinea oamenilor, potrivit căreia mirosul nu ar fi la fel de important ca auzul şi văzul”, mai spune Keller.
Este evident însă că mirosul este strâns legat de comportamentul uman, iar studierea lui ar putea oferi lămuriri asupra felului în care creierul uman procesează informaţii complexe, încheie omul de ştiinţă.
