Câțiva ani mai târziu, coeficientul intelectual verbal evaluat la vârsta de cinci ani și jumătate s-a dovedit mai mic cu 3,2 puncte la copiii care au fost expuși în permanență ecranului televizorului în timpul meselor pe când aveau doi ani, în comparație cu cei care nu au fost expuși niciodată.
Studiul pune în evidență o corelare statistică și nu o legătură de cauză-efect între expunerea la ecranul televizorului și dezvoltarea limbajului.
''Televizorul în timpul servirii meselor poate constitui un obstacol în ceea ce privește interacțiunile verbale ale copilului, diminuând atât calitatea, cât și cantitatea schimburilor între copii și adulți'', distrăgându-i pe primii, iar pe ceilalți făcându-i să fie neatenți, propune Jonathan Bernard ca explicație posibilă.
Echipa cercetătorului continuă să monitorizeze copiii care au luat parte la studiu, astăzi aflați la vârsta adolescenței, pentru a vedea ''dacă aceste efecte asupra limbajului persistă sau au repercusiuni asupra nivelului școlar'', a adăugat specialistul în sănătate publică.
Oamenii de știință sunt totodată interesați de ''impactul altor feluri de ecrane, smartphone-uri și tablete, la care acești copii au acces în ultimii ani''.
Copiii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani petrec în medie 1 oră și 45 de minute în fața ecranelor, iar această durată depășește trei ore în cazul a 17% dintre ei, potrivit datelor publicate în 2017 de Agenția pentru Alimentație, Sănătate, Securitate Profesională și Sănătate din Franța (ANSES).
''Înaintea vârstei de trei ani, evitați să lăsați copilul într-o cameră unde este pornit televizorul, chiar dacă nu se uită la el'', este recomandarea din 2018 a autorităților sanitare în ''sfaturile'' pentru părinți, difuzate totodată și pe carnetele de sănătate.
''Joaca și interacțiunea'' cu un copil sunt cele ''mai bune modalități de a contribui la dezvoltarea acestuia'', au mai precizat autoritățile. (sursa Agerpres)
