În sezonul rece, majoritatea afecţiunilor se acutizează, din cauza schimbărilor de temperatură, dintre acestea locul al doilea ca frecvenţă în topul infecţiilor din organism ocupându-l infecţiile urinare, cele mai afectate de această boală fiind femeile.
Potrivit unei informări a Centrului Focus, statisticile indică faptul că una din cinci femei riscă să dezvolte această boală în cursul vieţii, pe când la bărbaţi se înregistrează o frecvenţă mai mică, dar o intensitate mai mare a impactului.
Infecţia urinară este o afecţiune provocată de diferiţi agenţi patogeni precum bacterii, fungi şi paraziţi. În funcţie de localizarea la nivelul aparatului urinal se poate vorbi despre: infecţie uretrală, infecţie vezicală şi infecţie a rinichilor sau pielonefrită.
"Cea mai frecventă cauză poate fi infectarea cu Escherichia Coli, o bacterie existentă în intestinul gros al omului, care atunci când ajunge în tractul urinal provoacă infecţia. Alţi microbi care dăunează sunt Klebsiela, pseudomonas, stafilococ, chlamidia sau paraziţi precum Tricomonas", a explicat dr. Teofil Roşu, medic specialist boli interne la Centrul Medical Focus.
Simptomele variază în funcţie de vârstă, sex şi localizarea infecţiei la diferitele nivele ale tractului. Printre acestea se numără: nevoia de a urina frecvent, durere la urinare, senzaţia de arsură, usturime, culoarea diferită a urinei, dureri în zona abdomenului inferior, dureri coliative în lojile lombare, mai ales când infecţiile interesează direct rinichii (unilateral sau bilateral).
"Infecţiile urinare pot apărea mai frecvent la persoane cu litiază renală sau la cei care au eliminat cantităţi mai mari de nisip prin microlitiaza urinară. De asemenea, este prezentă în situaţiile în care vezica nu poate elimina complet şi rămâne un rest de urină unde se pot dezvolta microbii, dar şi în cazul unor anomalii ale tractului urinal, mai ales la copii. De asemenea, incidenţa infecţiilor urinare creşte odată cu vârsta", a adăugat dr. Teofil Roşu.
Diagnosticarea infecţiilor urinare se bazează pe simptomatologia descrisă de pacient pe baza examenului clinic efectuat de medic sau a analizelor de laborator. În cadrul acestora, efectuarea uroculturii este obligatorie, pentru că are rolul de a indica la care antibiotic este germenul producător de infecţie cel mai sensibil. Nerespectarea acestei reguli poate produce crearea de rezistenţă a tulpinilor microbiene care au produs infecţia, îngreunând tratamentul.
Pentru a evita cronicizarea infecţiilor urinare prin ascensiunea lor până la rinichi, un prim tratament recomandat este cel igieno-dietetic, bazat pe consumul de lichide suficiente pentru a crea o diureză corespunzătoare spălării căilor urinare (apă simplă, ceaiuri de cozi de cireşe, mătase de porumb). Pe baza antibiogramei date de analiza de urocultură se realizează şi tratamentul antibiotic.
Principala cauză a infecţiilor urinare este expunerea excesivă la frig.
