Persoanele obeze care înregistrează un deficit de anumite bacterii intestinale prezintă un risc crescut de a dezvolta maladii metabolice şi cardiovasculare asociate stării lor, o descoperire care relansează speranţa unei prevenţii eficiente, relevă două studii.
Realizate de Institutul Naţional de Cercetare Agronomică (INRA), cu parteneri francezi şi internaţionali, studiile au fost realizate în comun în Danemarca şi în Franţa, în condiţiile în care epidemia obezităţii nu încetează să se extindă în întreaga lume şi ar putea afecta peste 700 de milioane de persoane în 2015, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), relatează AFP.
Aceste studii ar putea deschide calea pentru „realizarea de markeri bacterieni specifici pentru identificarea persoanelor cu risc” şi de „noi terapii bazate pe bacterii, pentru a lupta contra creşterii în greutate”, a declarat pentru AFP Stanislas Dusko Ehrlich, directorul de cercetare al INRA, care a coordonat cele două studii.
Maladie multifuncţională, obezitatea este atribuită în general unor cauze, atât de mediu (mod de viaţă, hrană prea bogată şi abundentă), cât şi genetice. Dar tot mai multe date sugerează că variaţiile „celuilalt genom al nostru”, microbiomul, adică genomul global al tuturor bacteriilor care colonizează corpul uman, ar putea să joace de asemenea un rol foarte important.
Publicate în revista ştiinţifică Nature, cele două studii au permis identificarea a două grupuri de indivizi care se diferenţiază printr-o slabă sau foarte bogată floră intestinală şi prin susceptibilitatea faţă de maladiile legate de obezitate. Comparând cele două grupuri, cercetătorii au descoperit că persoanele „sărace” în bacterii intestinale (360.000 gene microbiene diferite, în medie, faţă de 580.000, în al doilea grup) prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladii metabolice, precum excesul de colesterol sau diabetul, dar şi afecţiuni hepatice şi cardiovasculare, respectiv cancer.
Cercetătorii au identificat şase feluri de bacterii capabile să diferenţieze persoanele care au o floră intestinală „bogată” sau „săracă”, cu o precizie de 95%. Aceştia au observat, totodată, că persoanele din primul grup au luat mai mult în greutate cu timpul, după ce au studiat evoluţia a 292 de adulţi danezi (169 obezi şi 123 ne-obezi), din 1999. La persoanele care au luat mai mult în greutate, s-a constatat că opt specii de bacterii lipseau sau erau prezente într-o cantitate mică, „ceea ce ar putea însemna că aceasta joacă un rol protector contra luării în greutate”, potrivit lui Ehrlich.
Studiul realizat în Franţa pe 49 de persoane obeze sau supraponderale a arătat, în plus, că un regim alimentar bogat în fibre şi fructe şi legume, urmat timp de 12 săptămâni, poate ameliora diversitatea florei intestinale (sau microbiota) şi reduce în acelaşi timp unele din complicaţiile legate de obezitate.
Noi studii vor fi totuşi necesare pentru a confirma rezultatele acestor cercetări şi pentru a identifica markerii specifici, respectiv recomandările nutriţionale adaptate, a adăugat cercetătorul. Acesta a recunoscut, de asemenea, că introducerea unui regim alimentar la indivizii „săraci” în specii bacteriene nu a permis vindecarea inflamaţiilor cronice generate de obezitate. Aceste maladii metabolice şi cardiovasculare corespund unei creşteri moderate dar durabile a markerilor de inflamaţie în sânge, spre deosebire de o infecţie, unde inflamaţia poate atinge un anumit vârf înainte de a dispărea complet.
Tubul digestiv conţine aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, care cântăresc aproape două kilograme în total. Aceste microorganisme sunt implicate în degradarea compuşilor alimentari, dar şi în creşterea naturală a imunităţii şi protecţia corpului împotriva agenţilor patogeni şi a infecţiilor.
Ehrlich conduce proiectul francez MetaGenopolis lansat în luna iulie care vizează studierea bacteriilor care populează sistemul digestiv uman. În 2010, el a anunţat că a reuşit să decripteze, împreună cu consorţiul MetaHIT pe care îl coordonează, peste trei milioane de gene prezente în flora intestinală, respectiv de 150 de ori mai mult decât numărul genelor genomului uman.
