Copiii ale căror mame sunt obeze ar fi mai ''în vârstă'' din punct de vedere biologic decât cei născuţi de femei care au o greutate normală, potrivit unui studiu efectuat recent în Belgia şi publicat în jurnalul ''BMC Medicine'', informează Live Science. Oamenii de ştiinţă au analizat informaţii de la 743 de mame cu vârste între 17 şi 44 de ani şi de la copiii lor nou-născuţi, date obţinute din mostre prelevate din cordoanele ombilicale, imediat după naştere.
Cercetătorii au examinat materialul genetic din celulele copiilor, insistând pe lungimea telomerilor. Aceştia sunt poziţionaţi la capetele cromozomilor şi au rol de protecţie a acestora. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, telomerii se scurtează în mod natural, însă acest fenomen nu se petrece într-un ritm egal la toate persoanele. Cu cât telomerii sunt mai lungi, cu atât celulele sunt capabile de noi diviziuni şi, prin urmare, ei sunt consideraţi un marker al vârstei biologice — mai exact, vârsta celulelor unei persoane, mai degrabă decât cea cronologică. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, în comparaţie cu copiii nou-născuţi ai căror mame aveau o greutate normală, bebeluşii cu mame obeze aveau telomeri mai scurţi. Practic, cercetătorii au concluzionat că o creştere cu un punct a indicelui de masă corporală (BMI) determină o scurtare a telomerilor la nou-născuţi cu circa 50 de perechi de bază (dacă moleculele DNA sunt comparate cu o scară, perechile de bază pot fi considerate treptele acesteia).
Scurtarea cu 50 de perechi de bază este echivalentă cu lungimea unui telomer pe care un adult l-ar pierde în mod obişnuit într-un interval de circa un an, au explicat oamenii de ştiinţă. ''Rezultatele noastre se adaugă numărului din ce în ce mai mare de dovezi potrivit cărora un BMI matern mare are impact asupra programării (ADN-n.r.) a fătului, ceea ce ar putea duce la alterarea dezvoltării acestuia şi mai târziu la boli'', a declarat co-autorul studiului Tim Nawrot, profesor de epidemiologie a mediului la Universitatea Hasselt University din Belgia. În cazul adulţilor, telomerii mai scurţi au fost asociaţi cu afecţiuni specifice vârstei mai înaintate, precum boli de inimă şi diabet de tip 2. Oamenii de ştiinţă au adăugat, însă, că pentru acest studiu nu au luat în considerare informaţii legate de greutatea taţilor, un factor ce ar putea influenţa telomerii nou-născuţilor.
