Ecografia este o metodă de investigare neinvazivă, lipsită de efecte secundare, ce a revoluţionat imagistica medicală, aducând un plus de certitudine în punerea unui diagnostic.
Examenul ecografic se efectuează prin aplicarea, pe corpul pacientului, a unei sonde, care emite un fascicul de ultrasunete. În timp ce medicul mişcă această sondă pe corp, fasciculul străbate, cu viteze diferite, ţesuturi diferite. În contact cu organele explorate, fasciculul emis este reflectat, recaptat de sondă şi tradus, cu ajutorul unui program, în imagini afişate pe un monitor.
Primul care a folosit untrasunetul în medicină a fost americanul Wild, în 1952, urmat de compatriotul său Leskell, primul care a observat inima cu ajutorul ultrasunetelor. În 1958, englezul Ian Donald a realizat prima ecografie a uterului. Această metodă a fost generalizată începând cu 1970, iar astăzi nu mai există niciun organ care să nu poată fi studiat cu ajutorul ecografului. Specialităţile medicale în care este folosit cu predilecţie, la nivel mondial, sunt ginecologia şi cardiologia. În unele cazuri, poate fi folosită şi în scop terapeutic, cum ar fi la ghidarea unui ac pentru o puncţie.
Ecografia este folosită îndeosebi în urmărirea prenatală, ea neavând niciun efect secundar negativ asupra mamei sau a fătului, iar imaginile obţinute în timp real, cu noile ecografe moderne, sunt extraordinar de detaliate.
