Deformarea artificială a craniului în copilărie pentru a modifica forma capului s-a practicat în urmă cu 1500 de ani pe teritoriul de azi al Croaţiei, potrivit rămăşiţelor găsite în situl arheologic de la Hermanov Vinograd (estul ţării), experţii fiind de părere că astfel de cazuri puteau indica apartenenţa la o anumită cultură, relatează EFE, potrivit Agerpres.
Este vorba de un studiu al Universităţii din Viena şi al Institutului de investigaţie antropologică din Zagreb publicat în revista PLOS ONE realizat asupra a trei schelete datate între anii 425 şi 560, în perioada marilor migraţii când s-au produs mişcări şi interacţiuni importante între diferite culturi europene.
Deformaţia craniană artificială constituie modificarea formei craniului încă din copilărie pentru a altera forma sa în mod permanent, în general pentru a evidenţia un statut social, fiind o practică obişnuită multor culturi din Antichitate.
Rămăşiţele descoperite în 2013 aparţin unui număr de trei băieţi cu vârste între 12 şi 16 ani care sufereau toţi de malnutriţie, însă ceea ce a atras atenţia experţilor au fost craniile a doi dintre ei care prezentau deformaţii provocate şi având forme diferite.
Două dintre cele două schelete care prezentau modificări radicale ale formei capului: unul dintre ele era alungit şi oblic, iar celălalt era comprimat şi alungit în partea de sus.
Este vorba de cele mai vechi exemple înregistrate în Croaţia şi, potrivit experţilor Ron Pinhasi, de la Universitatea din Viena, şi Mario Novak, de la Institutul de investigaţie antropologică din Zagreb, această practică ar fi putut fi folosită, nu din motive de statut social, ci din motive de apartenenţă la o anumită cultură.
Studiul relevă că nu existau "diferenţe evidente de statut social" între cele două corpuri, însă analizarea scheletelor cu modificări craniene a relevat că aveau strămoşi foarte diferiţi: unul din Orientul Apropiat, iar celălalt din Asia de Est.
De asemenea cel provenit din Asia de Est este, potrivit studiului, "primul individ din perioada migraţiilor descoperit în Europa cu ascendenţă majoritar din Asia Orientală".
Autorii sugerează că modificările craniene observate la rămăşiţele găsite "ar fi putut servi pentru a-i distinge pe membrii diferitelor grupuri culturale, având în vedere că aceste grupuri au avut interacţiuni strânse în perioada marilor migraţii".
Studiul recunoaşte însă că aceste probe nu sunt suficiente pentru a afla dacă aceşti indivizi s-au asociat cu hunii, sau cu altă populaţie, şi nici dacă "modificarea craniului era o practică extinsă sau un lucru destul de rar în rândul acestor indivizi".
