Ancheta epidemiologică extinsă şi izolarea la domiciliu sunt elemente cheie pentru a controla transmiterea noului coronavirus, potrivit unui studiu preluat recent de Press Association, citat de Agerpres.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că identificarea persoanelor care au intrat în contact cu pacienţii infectaţi cu SARS-CoV-2, în scopul izolării rapide a celor care ar putea fi infectaţi, scurtează perioada pe care persoanele infectate o petrec în comunitate.
Studiul, publicat luni în revista Lancet Infectious Diseases, a avut la bază analiza a 391 de cazuri de coronavirus şi a 1.286 dintre contractele apropiate ale acestora din Shenzhen, China, pe o perioadă de patru săptămâni, de pe 4 ianuarie până pe 12 februarie.
Cercetarea a ajuns la concluzia că identificarea celor care au intrat în contact cu o persoană infectată a crescut viteza cu care au fost confirmate noile cazuri cu două zile, de la o medie de 5,5 zile, la 3,2 zile.
Ancheta epidemiologică a redus de asemenea durata necesară izolării persoanelor infectate cu aproape două zile, de la o medie de 4,6 zile, la 2,7, potrivit studiului.
"Experienţa epidemiei de COVID-19 în oraşul Shenzhen ar putea demonstra amploare campaniilor de testare şi de depistare a contactelor necesare pentru reducerea transmiterii virusului", a spus Ting Ma, din cadrul Harbin Institute of Technology din Shenzhen.
"Unele dintre măsurile stricte de control implementate aici, cum ar fi izolarea oamenilor în alte spaţii, nu la domiciliu, ar avea puţine şanse să fie puse în aplicare în alt loc, dar îndemnăm guvernele să ia în considerare descoperirile noastre în cadrul răspunsului global la COVID-19".
"Pentru a obţine rezultate similare, alte ţări ar putea combina testarea aproape universală şi depistarea intensivă a contactelor la care se adaugă distanţarea socială şi izolarea parţială".
Studiul a fost condus de cercetători de la Şcoala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Shenzhen, Harbin Institute of Technology din Shenzhen şi Peng Cheng Laboratory din Shenzhen.
În Shenzhen, se mai arată în studiu, persoanele cu simptome au fost izolate şi tratate în spital înainte ca rezultatele testelor să fie cunoscute, iar cei fără simptome au petrecut o perioadă de carantină în adăposturi speciale.
Contactele apropiate ale căror rezultate erau negative, au fost izolate la domiciliu sau într-un adăpost special şi monitorizate timp de 14 zile, potrivit cercetării.
Autorii studiului au analizat date medicale provenite de la 391 de persoane diagnosticate cu COVID-19 după ce acestea au dezvoltat simptomatologie, precum şi de la 1.286 dintre contactele apropiate ale acestora - persoanele care locuiau împreună cu pacienţi infectaţi cu până la două zile înainte ca aceştia să manifeste simptome sau care interacţionaseră în timpul unei călătorii sau care serviseră masa împreună.
Cei care au intrat în contact cu bolnavii au fost testaţi chiar dacă nu prezentau simptome, în scopul identificării persoanelor infectate, dar asimptomatice.
Potrivit studiului, o cincime dintre persoanele diagnosticate cu COVID-19 după ce au fost identificate drept contact apropiat al unui caz - 17 din 87 - nu au dezvoltat simptome, iar 30% nu au avut febră.
Deşi perioada pentru care o persoană rămâne sursă de infectare nu este cunoscută, reducerea perioadei în care persoanele infectate interacţionează cu alţi oameni pare să fi contribuit la reducerea transmiterii virusului, mai precizează studiul.
O altă constatare este că transmiterea a avut loc cel mai probabil între persoanele care locuiau împreună, dar că nu toate contactele apropiate s-au infectat cu COVID-19, doar 11% dintre astfel de contacte apropiate dezvoltând boala.
Dintre cei care au călătorit alături de o persoană infectată, 6% în medie au dezvoltat boala, în timp ce 9% dintre cei care au servit masa cu un bolnav s-au infectat la rândul lor.
Autorii au subliniat faptul că informaţiile nu oferă nicio explicaţie pentru care unele cazuri provoacă niveluri mai ridicate de transmitere decât altele.
Autorii au scos totodată în evidenţă alte neajunsuri ale studiului, printre care şi imposibilitatea de a depista absolut toate persoanele cu care cineva a venit în contact şi de aceea ancheta epidemiologică se concentrează doar asupra contactelor apropiate, care prezintă cel mai mare risc de contagiere.
