Alacul necopt este considerat un super-aliment modern, însă celţii apreciau deja seminţele acestei plante înrudite cu grâul încă din secolul al V-lea î.e.n., potrivit unei descoperiri făcute de cercetătorii germani de la Universitatea Hohenheim din Stuttgart, informează DPA, citat de Agerpres.
Până la acest studiu, istoricul alacului necopt a putut fi urmărit până în secolul al XVII-lea e.n., însă mai multe grăunţe carbonizate descoperite în aşezarea celtă Eberdingen-Hochdorf din Germania reprezintă cea mai veche descoperire de acest tip, au anunţat recent cercetătorii dintr-o echipă condusă de Marian Berihuete-Azorin - o expertă în arheo-botanică - şi de Hans-Peter Stika - cercetător la departamentul de botanică moleculară din cadrul Universităţii Hohenheim.
Rezultatele cercetării lor au fost publicate în Journal of Archaeological Science.
Experţii sunt de părere că încă din secolul al V-lea î.e.n. celţii mâncau alac necopt, o varietate de grâu care este recoltată înainte de coacerea deplină, ale cărei grăunţe sunt apoi uscate deasupra unui foc alimentat cu lemn de fag.
"De exemplu, este posibil ca în acea perioadă clima să se fi deteriorat. Grăunţele de pe câmp riscă să se desprindă din spic dacă nu sunt recoltate devreme", a declarat Hans-Peter Stika.
Alacul necopt are avantajul că poate fi recoltat cu o lună mai devreme decât grâul clasic, atunci când stocurile de cereale din anul precedent încep să se epuizeze.
În plus, cel puţin anumite părţi din această recoltă anuală pot fi obţinute în regiuni cu veri scurte şi ploioase, a precizat Hans-Peter Stika.
